Gabi Luncă și Ion Onoriu: Povestea vieții noastre (3)

Povestea vieții noastre – Gabi Luncă și Ion Onoriu, Succeed Publishing, Medgidia, 2010, 287 p.

“Eram într-o stare jalnică, îmi era și sufletul pustiu, nu numai curtea și casa. Am îngenuncheat lângă pat și am început să strig la Dumnezeu, în hohote de plâns. Eram disperată că nu am copii! Nu știu cât oi fi stat în genunchi în rugăciune, dar știu că tare eram amărâtă, aveam o mare durere în suflet.

Durerea era cu atât mai mare cu cât nu eram liniștită nici cu privire la Onoriu. Adevărul era că nu-mi convenea deloc când Onoriu pleca la Fântânele. Știam că are copii și deci are obligații față de ei, dar mai știam că se vede și cu fosta soție. I-am spus Domnului atunci tot ce nu puteam spune oamenilor. Spunându-I Lui toate necazurile mele, simțeam că inima mea plină de necazuri și amărăciune începe să se ușureze. În strigătul meu de disperare, am zis și aceste cuvinte pe care nu le pot uita cât voi trăi. Mi-au rămas întipărite în minte și în inimă. Cu fața desfigurată de plâns i-am spus Domnului Isus: Dacă ești Dumnezeu, așa cum scrie în Cuvântul Tău, fă cu mine o minune! Am fost la medici, am așteptat atâția ani, am 32 de ani! Ce mai pot aștepta, decât o minune din partea Ta? Sunt în disperare! Doamne, Tu știi că nu am avut mamă și nu am simțit mâna mamei pe creștetul meu, dar pe Tine te-am simțit, că m-ai ajutat întotdeauna. Ca să văd că ești mama orfanului și a văduvei cum scrie în Cartea Sfântă, să vadă toți cei ce m-au cunoscut și cărora le-am spus că nu pot avea copii, împlinește-mi această dorință fierbinte! Da-mi și mie un copil! Și ca semn că Tu mi l-ai dar, fă să fie băiat! Doamne Isuse, dacă Tu îmi vei da acest copil cu semnul că este băiat, am să mă pocăiesc. “ (p. 82)

“Ne-am dus la Moșu și ne-am exprimat dorința de a ne boteza. Am plecat cu două mașini, noaptea pe la ora 2, la un heleșteu de pește prin județul Dâmbovița că n-am vrut să știe Securitatea de noi, dar deja cei din jur ne făceau “sectanți”. Pentru noi nu conta ce spunea lumea. Vreau să vă spun că dragostea lui Dumnezeu, când o simți în inimă, este mai mare decât orice dragoste din această lume.

După botez, într-o zi am băgat de seamă că am rămas însărcinată. Eram în al nouălea cer de bucurie. Știam că de data aceasta împlinisem promisiunea făcută lui Dumnezeu și de aceea nu mă temeam pentru copilașul care avea să se nască. Când a venit vremea, am dat naștere copilului, pe data de 20 noiembrie 1971.” (85)

“Aveam 43 de ani și aveam patru copii, un băiat și trei fete.” (p. 87)

Un răspuns to “Gabi Luncă și Ion Onoriu: Povestea vieții noastre (3)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: