Încă un prostovan în blogosfera evanghelică: „Penticostalismul azi”

Mahalaua Evanghelică nu e nicidecum ultima frontieră a prostiei de care dau dovadă pocăiții în spațiul public.

Există un alt fenomen mai „fermecător” care ne ia ochii: DEZINFORMAREA (pseudo-pamfletară). Aceasta e realizată ba cu bună știință, din răutate, resentimentar-ideologic, ba (și) cu o oarecare naivitate, dintr-o anume măsură de ignoranță și, CATEGORIC, din prea puțină disciplină intelectuală (construcția ideatică a argumentului e realizată neglijent).

În ultimii ani, am demascat public, în numeroase rînduri, procedeele de dezinformare ale lui Ioan Pop (de la Cluj), care e binecunoscut pe Internetul evanghelic pentru încercările lui de a discredita diverse persoane publice din mediul confesional evanghelic. „Farmecul” misivelor sale electronice, mesaje nesolicitate și, în linia gîndirii normale umane, nesolicitante. Solicitarea apare DOAR la nivelul etic: cititorii ar trebui să aibă un minim discernămînt etic, nu neapărat unul rațional de anvergură.

(Eu mi-am format, de ani buni, obiceiul de a nu lăsa să pătrundă informații în minte mea dacă nu sînt susținute logic / teologic; unele informații neverificate le țin într-un fel de anticameră a minții, unele dintre ele dovedindu-se utile în momentul în care se conturează, cu ajutorul altor informații, un context mai larg, care face să prindă viață anumite știri de la Radio Șanț.)

În seara asta am aflat de pe blogul „Penticostalismul azi” că eu aș fi devenit atacatorul bloggerilor-pastori penticostali și că blogul România Evanghelică ar lupta împotriva penticostalilor!?!

Am zîmbit cu amar: Încă un prostovan în blogosfera evanghelică!

De parcă nu erau destui… Mă refer la cei care sînt nepricepuți în relaționarea cu spațiul public.

Mă refer la cei care cred că simpla lor prezență în blogosfera evanghelică ar trebui să îi încînte automat pe ceilalți bloggeri…

În rîndul prostovanilor, dar chiar și al oamenilor evident inteligenți de obicei, se manifestă un fenomen ciudat, de pierdere temporară a capacității de raționare (sau, mai exact, de relaționare!), situații în care eu îi numesc pe aceștia „bătuți în cap”. În ultimii ani am dat cîteva exemple…

Dincolo de zîmbetele amare sau iritările cauzate de aceste momente „bătucite”, consider fenomenul unul extrem de interesant și necesar de studiat (mai ales că există în istorie, inclusiv în istoria recentă, numeroase exemple de intelectuali celebri care s-au rătăcit în plasa unor ideologii extremiste). Un astfel de moment de „rătăcire” al unui pastor evanghelic poate avea urmări nebănuit de ample în istoria unei biserici sau, la nivel național, chiar în istoria unui cult.

Mahalaua Vindecătorului e un alt exemplu, poate mai complex, de coabitare a cojilor de semințe cu înjurături „pocăiești”, printre dinți rostindu-se, nu rar, dezinformări care pot induce în eroare cititorii neavizați.

Grupul de discuții Străjerul e, cum am arătat deja cu alte ocazii, un focar de dezinformare și bășcălie inutilă, ieftină, bădărană, la adresa unor evanghelici.

În seara aceasta sînt în situația de a mai semnala un focar de dezinformații: blogul Penticostalismul azi.

Fiind vorba, în articolul care mă incriminează, de activitatea mea publică, îmi este destul de ușor să demontez acuzațiile care mi se aduc.

Dar mai important decît atît este ca evanghelicii care își fac timp să citească cîte ceva pe Internetul evanghelic să își formeze un sistem imunitar la diversele acțiuni de gherilă, nu puține în blogosfera evanghelică, care subminează prezența publică a creștinilor evanghelici în spațiul public. Nu e deloc o treabă ușoară, dar e absolut necesară.

Am destui ani experiență pe Internet ca să știu că acesta e un fenomen cu care trebuie să învățăm să ne confruntăm ȘI, în același timp, să învățăm să nu ne pierdem timpul și energia pentru orice fleac. Nu orice zboară se mănîncă. De zburat vor zbura în continuare prostii pe deasupra capului noastru, dar să nu le lăsăm să-și facă cuib.

Cuvîntul cheie pe care PA (Penticostalismul Azi) îl folosește în articolul „România evanghelică luptă împotriva penticostalilor?” este: Atac. Astfel, eu sînt învinuit de 4 atacuri la adresa a 3 bloggeri-pastori penticostali și la adresa PA.

Numai atît? Nu am reușit să „atac” decît 3-4 pastori? Și ăștia penticostali?

Graba cu care și-a redactat PA articolul mă păgubește… Păi eu sînt ca fiind autorul mai multor „atacuri” decît cele menționate de PA.

Nu pot să trag decît să trag concluzia că PA este IGNORANT!

Păi nu l-am „atacat” eu pe Paul Negruț? Pe Marius Cruceru? Recent pe Ionel Tuțac?

Pe… Iosif Țon, ultimul mare mit al baptiștilor români?

Păi un Lascău sau un Ionescu nu sînt, așadar, decît niște… exerciții de tranșeu!

Eu știam că trag cu tunul! PA e ofuscat că am scos pistolul!

Nu l-a menționat pe Luigi Mițoi… Parcă și acolo am tras la țintă…

Of, să-mi pierd eu seara menționînd chestiuni pe care le știe orice vizitator constant al blogosferei evanghelice (BE).

Titlul articolului lui PA este O MARE TÎMPENIE: „România evanghelică luptă împotriva penticostalilor?”

Rîd și curcile…

S-a pornit rezbelul împotriva penticostalilor… Ca să vezi dandana…

Nu e nevoie… E aproape ca la baptiști: își fac singuri bisericuțe-bisericuțe: Nr. 1, Nr. 2, Nr. 11, una mai carismatică decît alta…

PA obișnuiește să pună un șapou ca introducere la articole, dar acesta are rost DOAR dacă e vorba de un articol lung. În cazul unui articol scurt nu își mai are rostul, cititorii putînd să tragă concluzia articolului în foarte scurt timp.

1. România evanghelică sau România Evanghelică?

Iată primul punct pe care îl pun în discuție. Simpla înlocuire a literei mari cu una mică schimbă… ideea!

România evanghelică poate să desemneze acea parte din România care este evanghelică: evanghelicii. Luptă evanghelicii împotriva penticostalilor? Poate că nu asta a vrut să spună PA, dar conținutul introducerii mută chestiunea de la România Evanghelică (care este un titlu, un concept, un brand dezvoltat de Alin Cristea, dar care nu reprezintă nici un grup confesional, ci este un spațiu de informare și dezbatere) spre România evanghelică (evanghelicii).

Iată ce cuprinde șapoul:

„Știm că mișcarea evanghelică din România este formată în principal din trei confesiuni: baptiși, penticostali și creștini după Evanghelie! Această mișcare își face prezența în blogosferă prin rețeaua evanghelică, care cuprinde câte un blog pentru fiecare județ din România. Problema este dacă „România Evanghelică” îi include pe penticostali sau îi exclude, luptând împotriva acestora?”

După cum se vede, în șapou PA folosește corect numele blogului la care se referă, dar în titlu nu l-a menționat corect, ceea ce induce o cu totul altă idee, precum am arătat.

2. Cum își face prezența în blogosferă mișcarea evanghelică din România?

O VARZĂ e PA la această chestiune. Confundă măgarii cu berbecii (sau invers!).

Păi mișcarea evanghelică din România NU își face prezența în blogosfera evanghelică prin… rețeaua evanghelică! Ce-o mai fi și asta?… Care e diferența între blogosfera evanghelică și rețeaua evanghelică?!

Așa ne prindem urechile în expresii folosite neglijent…

Există blogul agregator Rețeaua Evanghelică și există blogul agregator Rețeaua România Evanghelică (ultimul îmi aparține). Iar conceptul Rețeaua România Evanghelică, care îmi aparține, se referă la grupul de peste 40 de bloguri care s-au format după un anumit tipar. DAR fiecare blog e o inițiativă privată, cum tot amintesc la începutul fiecărui luni cînd prezint situația despre Rețeaua România Evanghelică.

Din felul neglijent în care PA prezint chestiunea, ar rezulta că rețeaua evanghelică e coordonată oarecum de vreo instituție de tip confesional-asociativ, ceea ce nu este adevărat.

PA fie e ignorant și confundă lucrurile, fie e neglijent în modul în care face să circule informațiile, fie o face intenționat, din răutate (nimic nou sub soare!).

Așadar, chiar dacă Rețeaua România Evanghelică (RRE) a ajuns să joace un rol semnificativ în modul în care evanghelicii din România sînt prezenți pe Internet, NU prin cele peste 40 de bloguri ale RRE „își face prezența în blogosferă” mișcarea evanghelică, ci prin cele peste 1.000 de bloguri ale blogosferei evanghelice (un alt concept dezvoltat de Alin Cristea, dar care ar fi apărut oricum, dar la alți parametri, în limbajul altor bloggeri evanghelici).

În aceste peste 1.000 de bloguri evanghelice (sau, mai exact, ale evanghelicilor, cum am menționat în mai multe rînduri), sînt bloguri ale pastorilor evanghelici sau ale unor lideri de opinie, aceste bloguri putînd conta mult mai mult, pentru reprezentarea mișcării evanghelice în blogosfera evanghelică, decît 20 sau 30 de bloguri din Rețeaua România Evanghelică.

Acum, ca să-mi iau odată zîmbetul de față care-mi apare de fiecare cînd scriu expresia „mișcarea evanghelică” (asta e o expresie mai degrabă penticostală, penticostalii au, în memoria lor colectivă, mișcări; baptiștii se gîndesc mai degrabă la instituții decît la… mișcări! Ce, ați văzut ceva mișcări în front la baptiști? Numai adventiștii sînt mai disciplinați decît baptistoizii!), să menționez faptul că tot îmi aduc aminte de notoria expresie a lui Paul Negruț „învățătura și practica baptistă”, o expresie demonetizată prin abuz.

3. Cine face parte din mișcarea evanghelică?

Prind prilejul să abordez și această chestiune, evident neclară în modul în care se foloșește în blogosfera evanghelică.

Aici, în articolul în discuție, se observă că PA are o perspectivă confesional-asociative, de vreme ce se referă la cele trei culte evanghelice care sînt numite de obicei: baptiștii, penticostalii și creștinii după Evanghelie.

Dar, după 20 de ani post-decembriști, e o mare greșeală a defini „mișcarea evanghelică” prin cele trei asociații de biserici evanghelice. Nu doar pentru că s-au format multe biserici independente, ci și pentru că s-au transgresat granițele teologico-relaționale dintre grupurile evanghelice. Mi se pare o formulă inspirată cea pe care a găsit-o Iosif Țon atunci cînd s-a declarat baptist carismatic.

Azi, pentru a nu oferi o perspectivă confesională îngustă asupra identității religioase, nu mai e suficient să menționezi apartenența cultică, ci este necesar să adaugi o etichetă care să indice modul de expresie religioasă asumat în cadrul unei biserici sau grup de biserici cu orientare evanghelică.

Scriam anii trecuți că cea mai interesantă chestiune din mediul evanghelic românesc o reprezintă dorința unor tradiționaliști / fundammentaliști și, pe de cealaltă parte, a unor progresiști, de a ocupa centrul, pe eșichierul confesional evanghelic, și dobîndi, în ochii opiniei publice din această subcultură confesională, denumirea de conservatori.

Un Paul Negruț nu mai poate fi mulțumit cu numele de evanghelic, din motive întemeiate dorește să se rețină că e evanghelic conservator!

Un Cristian Ionescu nu mai poate fi mulțumit să fie etichetat doar penticostal, din motive întemeiate dorește să fie identificat în curentul clasic al penticostalismului, nu în al doilea (carismaticii) sau în al treilea val!

De asemenea, să nu uităm contribuția majoră a bisericilor independente din Timișoara în cadrul organizării Festivalului Bucuriei (cu Franklin Graham).

Iar dacă ne uităm pe site-ul Secretariatului Cultelor, putem observa că evanghelicii sînt identificați ca fiind neo-protestanții:

– Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste
– Uniunea Penticostală – Biserica Lui Dumnezeu Apostolică
– Biserica Creștină Adventistă de Ziua a Șaptea
– Biserica Creștină După Evanghelie
– Biserica Evanghelică Română

Dacă discutăm luînd în considerare această împărțire, atunci „mișcarea evanghelică” ar conține pînă și pe adventiștii români (nu prea cred că ei vor să fie băgați sub aceeași pălărie, de evanghelici, cu baptiștii și penticostalii), cu 70.000 de membri, numărul cel mai mare de aderenți dintr-o țară din Europa.

4. Cîte un blog pentru fiecare județ din România?

Păi nu e adevărat ce scrie PA.

E adevărat că există, pentru unele județe, cîte un blog în Rețeaua România Evanghelică (apărut nu din voia cuiva „de la regională” sau „de la centru”), dar nu există pentru TOATE județele.

Și apoi, Oradea e județ? Dar Spania? Italia? Germania? Poate California cumva?

PA este depășit de chestiune, se vede că nu și-a făcut temele și dezinformează cititorii, subordonînd chestiunea INFORMĂRII, care ar trebui să fie la baza unor astfel de articole, unei idei fixe cu care a pornit, neinspirat, probabil chiar rău intenționat, autorul articolului subțirel.

5. Care este problema?

PA susține că „Problema este dacă „România Evanghelică” îi include pe penticostali sau îi exclude, luptând împotriva acestora?”

Cumplit! Omul ăsta și gîndește ÎNAINTE de a scrie asemenea bazaconii?

Nu ASTA e problema!

PROBLEMA e, oameni buni, că blogul „Penticostalismul azi” vă dezinformează!

Pînă acumm, din cele scrise de mine pînă aici, cred că puteați să vă dați deja seama.

6. Relația blogului România Evanghelică (Ro Ev) cu penticostalii

Relația blogului Ro Ev cu penticostalii e asemănătoare cu cea a blogului Ro Ev cu baptiștii: Scrii prostii, te spun. Scrii lucruri bune, te spun.

La momentul în care discutăm astfel de chestiunii, primele 4 bannere din coloana din dreapta a blogului Ro Ev sînt ale penticostalilor! Abia al 5-lea este, să zicem, al baptiștilor: coperta unei cărți apărute la Editura Scriptum.

Cum eu provin din mediul baptist, este normal ca să am mai multe relaționări cu baptiștii. Dar acum 9 ani, cînd am pornit aventura mea pe Internet, am pornit cu aceleași idei pe care le am și azi: Într-o țară majoritar ortodoxă, evanghelicii nu pot avea o voce publică decît ÎMPREUNĂ.

Mă dezgustă prostia de care dă dovadă PA. Să-și refacă declarațiile publice la adresa mea și a blogului Ro Ev (cu celelalte 70 de bloguri nu are nimic, nu a găsit nimic incriminator despre „lupta Ro Ev împotriva penticostalilor”?), altfel va rămîne pentru multă vreme prostovanul satului în blogosfera evanghelică.

Păi cine a afișat pe Internet poze de la inaugurarea noii clădiri a Bisericii PENTICOSTALE Speranța din Oradea?

Cine a afișat pe Internet poze de la inaugurarea noii clădiri a Societății Biblice din România, de la Oradea? Dădeai cu praștia și abia mai găseai un baptist pe acolo (precum Daniel Burtic sau Silviu Tatu, dar prezenți nu ca reprezentanți ai baptiștilor!)…

Cine s-a dus de la Oradea pînă la București DOAR pentru a lua parte (în public) la lansarea cărții lui Vasilică Croitor, pastor PENTICOSTAL?

ALIN CRISTEA!

Și cine i-a plătit drumul? 3 baptiști și 2 PENTICOSTALI!

Astfel, am participat ca jurnalist independent și mi-am păstrat poziția neînregimentată (aproape unică) pe care o am pe Internetul Evanghelic.

Bă, PA (că nu știu cine ești), fă-ți întîi temele și nu veni cu gargară în spațiul public…

E rușine, bă…

Am stat ÎN PICIOARE și la Casa de cultură și la Biserica Filadelfia din Oradea, și la Sala mare a Primăriei din Beiuș, ca să-l ascult pe Vladimir Pustan. Și cum aveam 110 kg, respectiv peste 120, aveam dureri de spate… (la fel cum aveam și cînd stăteam mai mult de 30 minute la computer)

Pustan ăsta nu mai e… PENTICOSTAL? De cînd? De cînd și-a făcut cruce?

7. Construcția neglijentă a argumentului

„Problema”, inexistentă de fapt, așa cum am arătat, cică „se ridică, datorită atacurilor tot mai dese la adresa pastorilor penticostali” (nu se pune virgulă între se ridică și datorită!):

Ce tîmpenii!

Ăsta-i sindrom curat pocăiesc! Dacă cineva indică anumite chestiuni care incomodează pe anumite persoane, acel cineva devine automat… dușmanul de clasă!

Aha, nu-i un sindrom nou… A fost și la comuniști: totul e să identificăm dușmanul (de clasă)!

Asta se numește… gîndire ideologică!

Am scris cu alte prijeluri despre asta, nu mai consum aici timp.

Am să rearanjez cele 4 „atacuri” în mod cronologic:

1. Petru Lascău – 24 mai 2011
2. PA – 28 mai 2011
3. Vasilică Croitor – 2 iunie 2011
4. Cristian Ionescu – 6 iunie 2011

În „atacul” la Petru Lascău am atenționat că NU se pune virgulă între subiect și predicat, chestiunea care apărea într-un articol în 3 propoziții consecutive. Petru Lascău a făcut corecțiile (fapt de apreciat, pe care căpoasa Rodica Boțan nu l-a făcut atunci cînd am procedat ÎN ACELAȘI FEL).

Ca să vezi ce mai… atac! Să mori de rîs, nu altceva!

Cum spuneam, PA nu și-a făcut temele… Putea să bage la categoria „atac” postarea mea aia cu căcat, că oricum cititorii sînt atenți la cuvinte, nu la… IDEI (sau la expresii)!

În „atacul” la PA, atrăgeam atenția asupra faptului că a scris greșit numele unui blog!

Să mori de rîs! Ăsta e atac, cică…

Ce domnișoară de pension o mai fi personajul ăsta PA de se simțește așa rapid! La cît de prostovan și de bădăran e, nu pare a avea de a face prea mult cu… educația de pension!

În „atacul” la Vasilică Croitor…

CE ATAC, domnilor? Ce, ne crede proști PA?

Viteazul Croitor nu a avut (deocamdată) nimic de obiectat la comentariul meu (de altfel, unul dintre cele mai bune pe care le-am scris în anii mei de blogging).

Comentariul ăla e, pur și simplu, de referință pentru blogosfera evanghelică, pentru bloggerii-pastori, dar nu numai…

În „atacul” la Cristian Ionescu… Mda, ăsta poate părea ceva mai „atac” decît celelalte, dar, de fapt, e taman invers: Cristian Ionescu m-a atacat pe mine. Cristian Ionescu a scris minciuni despre mine! (Dar nu despre mine vorbesc eu, ci despre potențialul distructiv pe care îl poate dezvolta pe Internet, mahalagialește, un blogger-pastor)

Așadar, cele 4 „atacuri” NU sînt… atacuri!

Ce naiba, doar am dat, la viața mea de blogger, adevărate atacuri (de-au rămas în istoria blogosferei evanghelice)…

Ce șarje!… Ce vremuri memorabile!…

Aveam și cu cine… Pătrățosu, nume predestinat împunsăturilor mele de spadasin Rotund…

Cu Lascău ce să discuți? Ăsta dacă nu îi bagă în fabulă pe oameni cu nume de animale nu poate dormi noaptea… O fi citit în adolescența lui doar La Fontaine și Alexandrescu…

Cu Ionescu ce să te pui? Ce puii mei…

Cu Vasilică Croitor mă pun de cîte ori vrea el. Dar nu vrea. Băiat inteligent!

Iar PA, cum am spus, e un ignorant. Un prostovan. Voi fi atent să nu îi dau atenție… (deja lista cu ăștia care îți mănîncă timpul se lungește)

PA nu are bază ideatică și nici construcție argumentativă pentru „problema” pe care o ridică.

E, pur și simplu, ridicol!

M-am plictisit! Scriu de cîteva ore, cu atenție, cu moderație…

Trec direct la prostia finală:

„Important de specificat este faptul că administratorul blogului „România Evanghelică” este baptist!”

Wow! Sînt uimit! Copleșit! A fost inspirat oare de Duhul Sfînt PA ăsta cînd a scris enormitatea asta „IMPORTANTĂ”?

Din ce galaxie ai coborît mătăluță de nu știi ce s-a mai discutat prin Mahalalele Evanghelice: E Alin Cristea ex-baptist? Și: Pe cine reprezintă blogul România Evanghelică?

Eu mă declar baptist, dar, întreb, nu ar trebui să mă declare și alții, o biserică locală, nu asta e procedura la baptiști (și la penticostali și la… etc…)? Ce, dacă mă declar musulman, o să mă considerați… musulman? Așa, fără nici o recunoaștere din partea comunității musulmane?

Aștept și eu, de vreo 5 ani numai (sic!), o hîrtie oficială din partea fostei, actualei sau viitoarei conduceri a Bisericii Baptiste Providența din Oradea, în care am fost / sînt membru- fondator (cine dracu’ mai știe dacă sînt sau nu? Unu’ a avut curajul, naivitatea golașă, pură, să zică la adunarea bărbatușilor din anul ăsta, pe care eu am dominat-o timp de 5 ore: Vrem, nu vrem, e evident că Alin Cristea face parte din Biserica Providența) prin care să fiu înștiințat de sînt sau nu sînt membru în această baptistă biserică. Instituțional vorbind, măi… „frate”!

Să răspund (oare a cîta oară?) și la a doua chestiune: Dacă Alin Cristea nu e membru în vreo biserică evanghelică (locală), atunci cum dracu’ blogul lui, numit România Evanghelică, să îi reprezinte pe evanghelicii din România?

Oficial NU ÎI REPREZINTĂ!

Așa cum am scris de atîtea ori, Alin Cristea nu reprezintă nici un fel de grup confesional, politic, financiar și nu este înregimentat politic, confesional, financiar sau în vreun alt fel.

Dar, întrebare întrebăcioasă, blogul Moldova Creștină îi reprezintă pe creștinii din Republica Moldova!

Pe dracu!

No, acum, bă, pocăiților, reveniți-vă din maxima uimire provocată de violentarea urechilor și puneți-vă chestia aia ROTUNDĂ pe care o aveți între urechi la contribuție: citiți IDEILE! Nu cuvintele, bă! IDEILE!

Altfel, pe zi ce trece, pocăiții vor avea un procent tot mai ridicat de prostovani!

Cu siguranță nu vă doriți asta. :)

Să vă numească lumea prostovani vă doare mai tare decît minciunile și ipocrizia prezentă în biserici!

Ce trist!…

Azi a fost ziua în care a fost înmormîntată fetița înecată la ștrand în Oradea, pentru care evanghelicii orădeni sînt în doliu de cîteva zile. Probabil subconștientul meu (îndurerat și intens existențializat în aceste zile / luni / ani) m-a determinat să-mi cumpăr azi role (pînă aseară nu aveam nici un ban) ca să ies afară cu fetița mea (care sîmbătă a fost la ștrand, dar la Băile Felix) și să petrec mai mult cu ea. (Încă) Soția mea nu s-a lăsat și și-a cumpărat și ea role. Așadar, seara, pe răcoare (dar și ca să nu vadă prea mulți în ce poziții ridicole se clatină corpurile noastre), iată-ne pe toți trei pe role.

Ne-am întors repede, conștienți, ăștia mari, că mai avem destule exerciții de făcut pînă să ne mișcăm cît de cît normal, fără a fi un pericol pentru propriul corp sau pentru concetățeni apăruți din senin (din iarbă verde? avem doi cîini pe la bloc, cărora le aruncăm oscioare de la etajul 5 – Andreea i-a botezat Negruțu și Albuțu; într-o zi mă distram pe balcon, care e la cîțiva metri de gardul Universității Emanuel, cu cineva care remarca că acum aș putea să strig, de sus: Jos, Negruț! Jos!).

Cînd mai aveam cîțiva pași pînă la intrarea în bloc, la coborîrea de pe bordură am alunecat și dintr-o dată m-am trezit în aer și dintr-o și mai o dată m-am trezit pe asfalt, de care am dat cu capul. Am ținut o sticlă cu apă rece vreo 5 minute, dar vă spun: am un cucui în vîrful capului de toată frumusețea.

Finalmente, unii dintre cititori ați putea vina pe lovitura asta la cap pentru trăznăile pe care credeți că le-am scris mai sus! (Alții, mai știi!, o să zică taman invers: I-a venit mintea la cap lui Alin Cristea! Ne-am înnebunit cu topurile, cu twitter-ele, cu anunțuri peste anunțuri… În sfîrșit îi simțim pulsul! Spiritul! De cînd așteptam să revină în blogosfera evanghelică cu articole consistente, chiar dacă trebuie să îndurăm și puțin din limbajul lui mai slobod pe care îl folosește UNEORI! Dar poate că știe el de ce!…)

Să nu îmi scrieți mesaje (ipocrit-) moraliste, să nu vă simțiți datori să mă urechiați patriarhal / prezbiterial / pastoral (sînt destul de imunizat, fără o doză evidentă de bunătate, sau măcar de inteligență, nu vă bag în seamă), să nu veniți cu sfătoșenii, că s-ar putea să vă drăcui: La dracu’ cu sfătoșeniile!

(Dragă mămică, care la 78 de ani îmi citești articolele nărăvașe, îmi pare rău că trebuie să suporți „jocurile mele de limbaj”, dar, măcar de data asta, nu mă mai suna… Știu că te necăjești, dar ăsta sînt eu, Alin Cristea, uneori alin(t), alteori alien… Cine știe, poate fac penitență și mai compun cu chităruța două-trei piese „alinoase”, numa’ să-mi treacă cucuiul și să mai obțin de la nevastă-mea bani pentru 2 litri de Pepsi Light.)

Priviți-vă în oglindă (în cazul fericit că aveți, mai ales acolo, în întunecimile sufletului)! Dacă nu aveți, s-ar putea să vă treacă, cumva, cîndva, prin minte, că de data asta eu v-am fost oglindă!…

Nu eu sînt primul care o zice… A spus-o, acum vreun an-doi (în blogosferă timpul se pe-trece cu alte dimensiune, totul se întîmplă mai repede…. Cel puțin pentru unii!) un… vindecător, mînca-l-ar Rotundu într-un sandviș pătrățos!

O singură dilemă mai am, la ora asta sictirită (02:58). Îmi tot pun mîna la cucui și observ că și cucuiul e… rotund. Mă-ntreb, la Cap Pătrat, cucuiele sînt tot… pătrățoase? Sau mersul cu lăuta nu cauzează, în nici o împrejurare, cucuie?… (Și, așadar, dilema mea va rămîne… Dilemă veche!)

Publicitate