Cristian Ionescu iar mănîncă căcat (08.06.2011)

Sînt nevoit să îmi exprim dezacordul categoric față de ceea ce afirmă, cu privire la mine, Cristian Ionescu în nătîngul său articol Pe urmele înțelepciunii sau să știi unde să te oprești (în) România Evanghelică:

„Printr-o postare împotriva blogului Penticostalismul azi (care condamna, printre altele, limbajul grafic de pe ”România Evanghelică”) sunt folosite cu larghețe tot felul de înjurături.”

Cristian Ionescu minte. Adică, în limbajul Mahalalei, mănîncă căcat.

Nu este adevărat că am folosit cu larghețe TOT FELUL DE ÎNJURĂTURI.

Încă o dată, Cristian Ionescu (probabil din reflex ideologic-oratoric) nu știe să se abțină de la exagerarea măsurilor.

Articolul la care se referă Cristian Ionescu (încă nu a învățat să pună link-uri?) sînt:

Penticostalismul azi: „România evanghelică” luptă împotriva penticostalilor? (6 iunie 2011)

România Evanghelică: Încă un prostovan în blogosfera evanghelică: “Penticostalismul azi” (7 iunie 2011)

După cum se poate ușor remarca, nu eu am scris ÎMPOTRIVA blogului „Penticostalismul azi” (PA), ci, EXACT INVERS, PA a scris o mare tîmpenie, la care eu am dat replică (care e mult mai mult decît un răspuns dat unui blogger).

Aici e de cugetat, foarte serios, și la faptul că nu orice replică este ÎMPOTRIVA cuiva – aceasta este gîndire ideologică, pe care am denunțat-o în mai multe rînduri. Așadar, și dacă un blogger precum PA ar fi scris o asemenea tîmpenie la adresa altora, și atunci aș fi considerat de datoria mea să arăt în ce constă tîmpenia (cum am făcut în destule cazuri pînă acum).

Înainte de a analiza și alte chestiuni din articolul lui Cristian Ionescu, voi arăta în ce constă minciuna sa: Nu este adevărat că am folosit cu larghețe TOT FELUL DE ÎNJURĂTURI.

Cei care vor (re)citi articolul meu CONSISTENT, vor găsi, relativ ușor, următoarele expresii:

1.
– cine dracu’ mai știe dacă…
– cum dracu’ blogul lui…
– Pe dracu!
– La dracu’ cu sfătoșeniile!

2.
– Ce naiba, doar am…

3.
– Ce puii mei…

Așadar, DACĂ aceste expresii licențioase (cum le numea, mai rezervat, un comentator pe blogul PA) ar intra la categoria Înjurături, ele nu sînt decît în număr de… 3!

Nu este adevărat că am folosit cu larghețe TOT FELUL DE ÎNJURĂTURI.

Cu larghețe?! Păi Cristian Ionescu bate cîmpii!

Cineva a numărat cuvintele articolului meu (pe care l-am scris în vreo 5 ore, cum bine a aproximat un alt comentator), cică sînt 4549 de cuvinte.

Așadar, din 4549 de cuvinte, Cristian Ionescu se referă doar la cîteva… N-ar fi fost mare problemă dacă de aici nu ar fi tras nici concluzii… Gogonate, nene!…

Același comentator cu numărătoarea a mai adăugat: „multe idei clare si folositoare”.

Ăsta a putut vedea MULTE idei clar și folositoare, celălalt a văzut TOT FELUL DE ÎNJURĂTURI!

Asta e gîndirea ideologică, pe care o tot denunț de ani buni! Ochelarii de cal! De… MĂGAR!

Dar chiar dacă ar fi fost cîteva înjurături (plasate, strategic, în cîteva locuri), nu ar fi meritat dacă bloggerul nărăvaș a produs MULTE idei clare și folositoare?

Ce, sînt așa dese ideile clare și folositoare în blogosfera evanghelică?

Așa cum m-am așteptat, Cristian Ionescu nu s-a putut abține să nu continue minciunile sale și să mai producă încă un text de o neghiobie uimitoare…

Înainte de a mă acuza de TOT FELUL DE ÎNJURĂTURI, Cristian Ionescu, în prima parte a articolului său, sugerează că eu aș fi folosit limbaj „porcos”. Deși am destui ani pe Internet, încă mă mai uimește pudibonderia exagerată (și inutilă) a unor (pastori) evanghelici, de parcă ei nu ar trăi în lumea reală. De parcă nu ar ști ce bogăție „stilistică” există în societatea românească, concetățenii noștri avînd TOT FELUL DE ÎNJURĂTURI într-o cascadă lingvistică și bădărănie strigătoare la cer. De parcă nu ar ști acești pudibonzi (ipocriți) că limbajul „porcos” e PORCOS! E chiar PORCOS! Nu e cazul în blogosfera evanghelică! Acolo se folosește altceva: pseudo-pamfletul, ironia ieftină, mitraliera de versete biblice, jocuri de cuvinte pornite dintr-o inimă rea, resentimentară. Și minciuna!

Pentru mine, așa cum am scris cu alte ocazii, minciuna e mult mai indecentă decît vorbele dure. Și, așa cum tot spun, cuvintele nu au semnificație decît ÎN EXPRESII, în contexte lingvistice, social-culturale, teologice etc.

Imoralitatea de care dă dovadă Cristian Ionescu nu constă doar în faptul că propagă în public minciuni la adresa mea (mîine o va face poate și la adresa ta, cititorule, dacă îndrăznești să îi contești autenticitatea construcției argumentelor sale), ci și în faptul că se chircește asupra unor cuvinte, cînd se prea poate să fi fost vorba de „multe IDEI clare și folositoare”.

Pînă acum, Cristian Ionescu a făcut cam toate greșelile unui blogger (evanghelic) începător. A ajuns și la cea de a trata o persoană precum un personaj. Și-a limitat relaționarea față de persoana Alin Cristea la personajul Alin Cristea, despre care a prins cîte ceva de pe Internet.

ADEVĂRUL nu îl întîlnim însă la nivelul personajului, ci la nivelul… persoanei!

Îl desfid pe Cristian Ionescu să găsească o persoană (1 bucată) care să mă fi auzit vreodată înjurînd!

Dar Cristian Ionescu nu s-a mulțumit doar să scrie minciuni la adresa mea, doar să folosească oricare mijloace pentru a mă confrunta (inclusiv caricatura – asta e un fix la evanghelicii români din SUA, cum s-a văzut deja pe blogurile lor de cîțiva ani) în afară de calea corectă care este confruntarea directă, a ajuns și la capătul drumului presărat cu greșeli al unui blogger evanghelic: să-și anatemizeze adversarul.

Astfel, Cristian Ionescu a decretat (ÎN SFÎRȘIT!) că nu sînt nici DOMN nici EVANGHELIC.

Vă dați seama că am zîmbit: pînă mai zilele trecute eram… :)

Cristian Ionescu aruncă anatema asupra mea: Alin Cristea folosește „faptele întunericului”. Cică nu mai pot fi cîștigat „în slujba decenței”…

De parcă decența ar fi nu știu ce virtute…

Nu e! Nu e virtute decît dacă e în slujba adevărului!

La arabi dacă nu rîgîi după masă te faci de rîs… De ajungi în Texas, pune-ți picioarele pe masă, să se simtă toți bine… Nu fi indecent!

Deja deviem de la subiect dacă începem să discutăm despre ce este indecent și ce nu (sau, mai exact, ce se pedepsește conform legii ca fiind indecent).

Ce legi aduce în discuție Cristian Ionescu? Propriile sale legi…

Spațiul public se negociază – asta nu vrea să înțeleagă nici Cristian Ionescu nici alți pastori obișnuiți să țină frîiele în spații confesionale localiste.

Și s-a mai trezit să și propună „soluția finală”: Să ne rugăm pentru Alin Cristea…

IPOCRIȚILOR!

Am mai dat de astfel de inițiative, Mariusc Cruceru în toamnă, iar anul ăsta Străjerii cică îi „binecuvîntau” public, pe nume, pe cei care i-au atacat, că m-am ridicat în picioare (eu fiind acolo să fac niște poze) și i-am confruntat: Ce faceți?!

Cu alte ocazii am pus în discuție etica rugăciunii: Cum, te rogi așa, abstract, pentru oricine, oricînd? Nu ar trebui să știi care sînt nevoile lui? Bucuriile lui? Nu ar trebui să găsești un moment prielnic în care să te rogi (că rugăciunea, în primul rînd, te face să te confrunți cu tine însuți – oare ce înseamnă „Rugați-vă totdeauna”?), nu ar trebui să renunți mai mult la rugăciunea de imprecație și să ai rugăciuni de mulțumire și binecuvîntare mai profunde?

Nu pot decît să zic: Dezgustător acest Cristian Ionescu!

Și cică zice: „Ne oprim aici! Promit!”

Să-l credem?

Io mi-s Alin Cristea, nu mă iau după orice zice orice Popescu sau Ionescu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: