Harul neglijat al pocăinței (2)

Harul neglijat al pocăinței – Thomas Watson, Succeed Publishing, Medgidia, 2010, 110 p.

“Nu voi insista mult asupra ordinii în care survin pocăința și credința în sufletul cuiva. În mod cert, pocăința este aceea care se observă Totuși, înclin să cred că sămânța credinței este aceea care a existat mai dinainte în inima omului convertit. Când o lumânare aprinsă este adusă într-o cameră, lumina este aceea care se arată prima, dar cu siguranță că lumânarea exista înaintea luminii. Tot așa, noi vedem mai întâi roadele pocăinței, dar începuturile credinței existau, fără îndoială, mai dinainte.

De asemenea, ceea ce mă face să cred că pocăința este precedată de credință este faptul că pocăința, fiiund un har, trebuie să fie dăruită de către Dumnezeu, prin instrumentul credinței. Oare cum poate trăi sufletul, dacă nu prin credință? “Și cel neprihănit va trăi prin credință” (Evrei 10:38). Așadar, în inima unui om convertit, trebuie mai întâi să existe o sămânță de credință, altfel, pocăința lui este moartă și fără valoare.

Ordinea în care apar aceste două elemente este de mai puțină importanță. Orice s-ar întâmpla însă, eu voi rămâne ferm convins că pocăința este de o asemenea importanță, încât nu există mântuire fără ea.” (p. 14)

Un răspuns to “Harul neglijat al pocăinței (2)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: