Cazul Cristian Ionescu – Problema de fond

Minciunile pastorului penticostal Cristian Ionescu, proferate chiar în perioada Sărbătorii Rusaliilor, la adresa Penielului, au atras ceva reacții, cu accente diferite.

Din păcate, Cristian Ionescu NU a luat aminte la comentariile care îl avertizau cu privire la modul mizerabil în care a folosit blogul său pentru mișcările sale de gherilă confesională.

Observăm, cu dezgust și indignare, că deja putem vorbi de Cazul Cristian Ionescu.

Metodele lui nu sînt inedite însă în blogosfera evanghelică, pastorul baptist Marius Cruceru folosindu-le din plin, cu alte ocazii, în încercări de linșare mediatică a unor persoane publice din mediul confesional baptist.

Într-un al 4-lea articol referitor la Peniel, Cristian Ionescu scrie: „Dincolo de toate formele dezbaterilor noastre, rămâne problema de fond care trebuie corectată.”

Care este PROBLEMA DE FOND?

Pentru Cristian Ionescu, problema de fond are de a face cu (evenimente precum) Peniel și cu relația acestor evenimente / organizații cu megastructura confesională numită Cultul Penticostal.

„Ce trebuie să fie organizațiile și/sau activitățile de genul Peniel și cum se pot ele încadra în viața bisericii pentru a fi de real folos lucrării lui Dumnezeu?” – Întrebările de genul acesta par legitime, dar pentru asta ar trebui ca problema de fond să fie în legătură cu Peniel și cu „viața bisericii”.

Dar problema de fond nu este în legătură cu Peniel, ci cu Cristian Ionescu și cu penticostalii.

Așa-zisele dezbateri au scos la iveală chestiuni MULT mai grave din mediul confesional PENTICOSTAL decît ceea ce poate indica o conferință sau o mișcare precum Peniel (sau Cireșarii – tot aștept să văd cine va introduce și BRANDUL ăsta în discuție și CINE va prelua imediat ștafeta în comentarii mizerabile pe blogul lui Cristian Ionescu și pe alte bloguri).

ÎNAINTE de loialitatea față de o formă de organizare religioasă, un creștin ar trebui să dea dovadă de INTEGRITATE, care are de a face cu structura sa interioară, în fața divinității care reprezintă autoritatea finală pentru libertatea de conștiință / credință.

Această chestiune – relația uneori dilematică dintre loialitate și integritate – nu este nicidecum una nouă, dar începe să capete o formă specifică în mediul confesional penticostal. Pe de o parte, Cristian Ionescu pretinde că susține proiectul Răscumpărarea memoriei, al lui Vasilică Croitor (care a fost și el la Peniel Oradea) – proiect care are la bază loialitatea față de adevăr, chiar dacă induce incomodități în grupusculele confesionale -, dar pe de altă parte același Cristian Ionescu dovedește o impardonabilă iritare la clarificările care i se cer în aceste zile, invocînd o ciudată „vocație a adevărului”, în numele căreia spune… minciuni!

Aceasta devine, după aceste zile de tristă amintire pentru penticostalii români, PROBLEMA DE FOND: loialitatea față de adevăr ÎNAINTEA loialității față de orice formă de organizare religioasă.

Prin modul mizerabil în care s-a manifestat în aceste zile pastorul Cristian Ionescu, în mediul confesional EVANGHELIC a apărut încă o dimensiune a problemei de fond: rușinea pe care vor trebui să o îndure penticostalii, vreo doi ani pe Internet – prevăd eu, din pricina ACESTUI Cristian Ionescu.

Pînă zilele trecute, Cristian Ionescu PĂREA un alt fel de om. Desigur, nu am mîncat, nici eu, nici alții, un sac de sare cu el, ca să putem să spunem cine e Cristian Ionescu cu adevărat.

Dar în aceste zile se simte în aer o întrebare (incomodă): Cine sînt penticostalii români cu adevărat?

Cît de bătuți în cap pot fi uneori baptiștii români, deja s-a aflat…

Acum e rîndul penticostalilor să se dea în petec…

ASTA e problema de fond. Ea nu are de a face în primul rînd cu Peniel (sau Cireșarii), ci cu Cristian Ionescu și cu modul în care sînt percepuți penticostalii români.

Problema de fond nu are de a face nici măcar cu diferențele dintre penticostalii din România și penticostalii români din SUA (și diaspora europeană).

La întrebarea pe care eu am ridicat-o zilele acestea – De ce tocmai de Rusalii a făcut atîta gură Ionescu? – s-ar putea să avem un punct de plecare în anunțul taberei Peniel în California în perioada 18-24 iunie. S-ar putea să existe interese – am zis „s-ar putea?” :) – ca această tabără să nu aibă succes. Pe de altă parte, s-ar putea ca tocmai publicitatea negativă (care, precum se știe, e… publicitate! Cine nu știe să ia aminte…) să-i asigure succesul.

Cu altă ocazie scriam că nu prea avem de unde să știm DE CE Paul Negruț apare în public în anumite momente, dar putem observa clar înaintea CĂROR evenimente face (spume la) gură…

Acest lucru se poate aplica și pentru activitatea „seismică” înregistrată de plăcile tectonice ale arhipeleagului Ionescu din blogosfera evanghelică…

Camp Open Heaven in Tennesse (July, 30st – August 5th), a doua tabără de vară Peniel în Statele Unite, deja e mult mai aproape de Chicago… :)

Iată-ne, așadar, în plină vară, cu Cazul Cristian Ionescu…

Iar problema de fond a acestui caz are de a face, în cele din urmă, cu declarația pe care o tot fac, de ani buni:

Evanghelicii nu sînt pregătiți pentru spațiul public, reacționînd pripit la stimuli interni și externi…

Publicitate