Un comentariu pe blogul lui Dionis Bodiu – 18 iunie 2011

Iată un comentariu pe care l-am propus pe blogul lui Dionis Bodiu, în cadrul discuțiilor despre Conferința Peniel Oradea:

Ana O. vorbește prostii – se referă, la fel ca și Crisian Ionescu, doar la cîteva minute și anatemizează, prin ACEA perspectivă devenită PRETEXT, o întîlnire amplă de două zile, cu seminarii paralele la un moment dat, o conferință care a necesitat efort URIAȘ în organizarea ei.

Eu am fost cu fetița mea de 8 ani să ascult orchestra și corul dirijate de Titus Tonea. Peste 100 de muzicieni. Muzică de calitate, pe care ai ocazia să o asculți în Oradea (evanghelică) cel mult de două ori pe an, la sărbători. Oare de ce nu sînt afișate și înregistrările mele pe care le-am pus pe YouTube?

În orchestra de tip simfonic cîntau instrumentiști cu școală de muzică sau chiar angajați în formații profesioniste – un violonist baptist din orchestra Filarmonicii din Oradea, iar Titus Tonea este trompetist tot în orchestra Filarmonicii din Oradea.

Cît despre „dezis”, depinde ce înseamnă acest „dezis”!

De obicei NU e nevoie să însemne anatemizare (și ardere pe rug – a se citi: linșaj mediatic).

Eu însumi m-am ridicat în picioare la un moment dat și am strigat, fără microfon, în sala uriașă în care era un furnicar de tineri: STAȚI ODATĂ JOS! ASCULTAȚI MĂCAR PENTRU 5 MINUTE MUZICA ASTA PE CARE NE-A DĂRUIT-O DUMNEZEU!

Oare asta să fi însemnat că m-am… „dezis”?!

Orice o fi însemnat, nu doresc să fiu pus alături de exorcizatori precum Cristian Ionescu (sau Dan Paul).

Lipsa de măsură în atitudini, în „dezicere” poate fi mult mai pernicioasă decît incidentele de cîteva minute, pe care cei amintiți le folosesc pentru a-și exprima, ÎNCĂ O DATĂ, idiosincrasiile și obsesiile, dar care, ce trist, indică o REDUSĂ inteligență relațională.

Nu lipsa „dezisului” e îngrijorătoare în ghetoul evanghelic, în care nu puțin trăiesc pasional sindromul segregaționismului, ci lipsa SOLIDARITĂȚII. Aceasta nu ar însemna neapărat asociere, înregimentare, sau, cum ar zice Pătrățosu, Pupat Piața Independenței.

Solidaritatea are de a face cu găsirea unor canale minime de negociere a unor aspecte ideologice și „neconforme cu credinţa şi practica” unor grupuscule confesionale, politice, financiare și exprimarea unui PUNCT COMUN într-un anumit moment al unei epoci social-istorice (cum a fost, de exemplu, decembrie ’89).

Asta ar trebui să îl îngrijoreze pe Cristian Ionescu – faptul că NU poate să coaguleze surse umane și instituționale care să găsească un PUNCT COMUN în anumite momente.

Lista persoanelor publice din mediul evanghelic care suferă de această impotență este lungă…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: