Cazul Cristian Ionescu – șarjă la limita ridicolului (în Mahalaua Vindecătorului)

Cristian Ionescu: „Aș putea să dau un milion (…) de motive de ce să nu (prea) ne ocupăm cu sporturile și filmele și de ce (chiar dacă am mai face ceva sport între noi :) ) să nu-i încurajăm pe tineri să meargă la stadion sau cinematograf (dacă ar fi după mine le-aș interzice de-a dreptul!).”

4 răspunsuri to “Cazul Cristian Ionescu – șarjă la limita ridicolului (în Mahalaua Vindecătorului)”

  1. Andrei Jităreanu Says:

    Deci nu-mi vine să cred ce citesc aici… Uimitor. Deci fără mers la stadion, fără filme… wow! Și eu unde mai fac jogging seara?

  2. Alin Cristea Says:

    E, totuși, o diferență între a viziona filme și a merge la filme…

    În ziua de azi cîți mai merg la filme?

    Oricum, Cazul Cristian Ionescu poate aduce în discuție și alte interdicții asemănătoare: fără Facebook, fără Internet (atunci unde își mai exhiba ridicolele comentarii?), fără concedii cu familia pe plajă la malul mării, fără ștrand (sau asta se înțelege de la sine?), fără lectura marilor romane ale omenirii (că doară sînt o droaie de scene de sex pe-acolo, dar și crime și episoade care arată ura umană)….

    Deci, fără stadioane, asta s-a înțeles…

    Dar șah putem juca?

    E mare problemă acolo, că în timp ce jucăm șah mintea nu ne stă la cele sfinte… Păi cum, îi dăm slavă lui Dumenzeu cînd jucăm șah?

    Dar remi? În fața blocului…

    Cu mize mici: 1 leu, 10 lei…

    Ce vremuri… Cine mai joacă CEVA în fața blocului?

    Timbre avem voie să colecționăm?

    Din cîte îmi aduc aminte, acolo am văzut eu primele nuduri…

    Pictori celebri… Tablouri celebre…

    Cît despre sculpturi, ce să mai zicem?…

    Nu mai pot copiii (turiștilor) să arunce un bănuț în fîntînă, că țîșnește apa din puțulica amorașilor…

    Unul dintre cele 7 tipuri de farisei era… fariseul ‘julit’. Că-și închidea ochii ca să nu vadă femei și se lovea de ziduri, julindu-se…

    Dar durerea cea mare e în spectrul muzicii…

    Să zicem că rockul e muzica lui Satana, dar jazzul?

    Doară n-o fi muzica lui Dumnezeu…

    Dar muzica populară românească?

    O horă nu putem să învîrtim cu mîndruța, că ne spurcă pastorul penticostal, dar muzica lui George Enescu (ăsta de e și pe bancnotă) avem voie să o ascultăm? Că are rădăcini în jucăușa muzică populară…

    Și uite-așa sîntem de tot ridicolul…

    Nu că nu ar trebui să punem în discuție astfel de chestiuni ale istoriei omenirii, dar modul în care Cazul Cristian Ionescu scurtcircuitează dezbaterea atrage ridicolul asupra coreligionarilor săi și dezgustul din partea celor care se întîlnesc cu astfel de idioțenii tocmai acolo unde s-ar fi așteptat să întîlnească ceva din înțelepciunea divină…

  3. Andrei Jităreanu Says:

    Da, Aline, dar interesant ar fi de văzut cele un milion de motive pentru care „să nu (prea) ne ocupăm cu sporturile și filmele și de ce să nu-i încurajăm pe tineri să meargă la stadion sau cinematograf”.

    Înțeleg că o fi vorba de vreo metaforă acolo, dar măcar UN SINGUR motiv serios aș dori să aud.

  4. Alin Cristea Says:

    Păi Cazul Cristian Ionescu tocmai ASTA înseamnă: EXAGERARE ȘI MINCIUNĂ. De aceea eu nu vorbesc despre Cazul Peniel, ci despre Cazul Cristian Ionescu.

    În isteria declanșată de Cristian Ionescu nu mai apucăm să discutăm Cazul Peniel – acesta era, într-adevăr, un caz care merita dezbătut.

    Ridicolul discurs public al lui Cristian Ionescu este de o agresivitate uimitoare, încît pînă și cei care ar fi putut reproșa unele chestiuni Penielului – și altor forme asemănătoare de manifestare religioasă, că nu doar despre Peniel e vorba, Peniel e folosit doar ca pretext – nu prea au altă variantă decît să vibreze empatic cu partea lovită în mod mișelește.

    Cum am mai spus, și voi mai spune, modul de acțiune nu este inventat de Cristian Ionescu, acest mod de linșaj mediatic (și, din păcate, de violentare a rațiunii cititorilor) a fost folosit, cu brio, de către Marius Cruceru.

    Dacă am fi avut ATUNCI dezbateri publice care să fi consemnat, pentru memoria colectivă, tipul de procedură și dezavantajele care reies pentru mediul confesional evanghelic, acum ne-ar fi fost oarecum mai ușor.

    Eu am atenționat în numeroase rînduri ATUNCI, acum nu fac decît să vă menționez: V-am spus eu!

    Așadar, Cristian Ionescu putea să spună: pot să dau 10 milioane de motive, că discuția tot bătea pasul pe loc, așa cum bate și la „uimitoarea” cifră de 1 milion de motive.

    Este evident că Cristian Ionescu NU are cultura dialogului. În general vorbind, pastorii evanghelici NU au cultura dialogului. A se vedea situațiunea din blogosfera evanghelică.

    Din acest punct de vedere, Marius Cruceru a inițiat un proces necesar și util, dar care a fost pervertit de înregimentarea lui în gașca emanuelistă.

    Întrebarea la care încă nu am dat un răspuns este: Ar fi procedat la fel de agresiv Marius Cruceru și dacă nu era mercenar emanuelist?

    Teamă mi-e că răspunsul înclină mai mult spre da decît spre nu. Istoria sa de blogger se împletește cu istoria sa personală, nu doar cu istoria de orădean adoptat. După cum s-a văzut din cele ce a scris el însuși, îi este greu să uite că Iosif Țon l-a numit „pui de securist” (după cum lui Iosif Țon i-a fost greu să uite că tatăl lui Marius Cruceru a venit pastor la Ploiești în urma lui…).

    S-ar putea ca astfel de chestiuni personale să atîrne greu și în disputa iscată o dată cu Cazul Cristian Ionescu. (Poate că nu e vorba în primul rînd de Cristian Ionescu, poate o fi vorba de… Petru Lascău, din Phoenix, despre care cunoscutul DEZ-informator Ioan Pop de la Cluj scrie, în dezgustătorul său stil caracteristic pe email: „…ura ce i-o poartă criticului jurist creștin penticostal, Aurel Oniga din Phoenix, tatăl liderului PENIEL CAMPS, Oli Oniga, ce criticase anterior luxul familiei Lascău”.)

    O dată cu Cazul Cristian Ionescu, evanghelicii români ratează o dezbatere importantă, cea despre relația dintre bisericile evanghelice și conferințele de tip Peniel, Cireșarii etc.

    De asemenea, dezbaterile, cîte or fi, ratează alte aspecte importante pentru mediul confesional evanghelic: dictatura tinerismului (am scris anii trecuți cîte ceva despre asta), încremenirea în proiect a… Cultului, dar și ROLUL BLOGOSFEREI EVANGHELICE ÎN SECOLUL XXI.

    După cum lesne se poate observa, Cristian Ionescu și Petru Lascău, dar și Vasilică Croitor, ca să mă refer doar la trio-ul de bloguri ale pastorilor penticostali apărute anul trecut, folosesc blogul ÎN INTERES PERSONAL (IDEOLOGIC). Fiind oameni ocupați (și neobișnuiți cu prezența pe Internet), rar îi găsim comentînd pe alte bloguri, ceea ce ar fi foarte important. Căci una e să discuți cu un pastor (penticostal) pe blogul lui, unde e tentat să te modereze din te miri ce, și alta e să discuți cu un pastorul pe blogul altcuiva, care a reușit să asigure un climat, cît de cît normal, necesar dezbaterii de IDEI (cum e acum blogul lui Dionis Bodiu).

    Marius Cruceru reprezintă tocmai tipul acesta de blogger izolat, foarte sensibil la conversații incomode. Ori spiritul unui blogger autentic ar trebui să conțină transparență și autenticitate.

    “Avantajul blogging-ului îl dau transparenţa şi autenticitatea.” (Jonathan Schwartz)

    Iată încă un citat relevant: “Blogging-ul este cel mai bun instrument de legătură directă inventat vreodată.” (Steve Rubel)

    Ori bloggerii-pastori reușesc să rateze EXACT ceea ce bloggingul: cel mai bun instrument de legătură.

    Bloggerii-pastori nu fac blogging pentru a realiza legătura cu DIVERSE tipuri de cititori, ei doar își adună în jurul lor cîțiva căței / lupi tineri care latră în tonul pe care îl dă haitei masculul alfa.

    A fi lider de opinie înseamnă cu totul altceva.

    Mă refer doar la liderii care rămîn în perimetrul ADEVĂRULUI.

    Că, altfel, și Hitler și Stalin ar putea fi considerați lideri…. de opinie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: