Dyo îi reproșează lui Petru Lascău mahalagismul unor comentatori

Dionis Bodiu: „Tocmai asta e problema: nu prea se vede mintea aia de pe urma, intr-un dram de echilibru si dialog constructiv. Se vad din plin – din pacate si cu concursul dvs, din moment ce ati lasat sa curga si productiile unor comentatori ce exced limita bunului simt – reactii generate de frica, exact ca in cazul Ton …”

Petru Lascău:

„Dyo

Un eveniment ca acesta nu declanșează dialoguri constructive. Ele ar fi trebuit să aibă loc înainte ca să nu se producă astfel de rezultate.

Producțiile comentariilor aparțin comentatorilor. Cum vă aparține și replica de mai sus. Nu găsesc în ea nici minte de la urmă și nici dialog rațional. Găsesc același vacarm ca la toată lumea produs de specatorii (fie și din lumea virtuală) a piruetelor de la Oradea. Că este disproporționată reacția? Nu contestez. Nimeni nu poate controla sentimentele oamenilor decât ei înșiși. Dacă nu lăsăm să le curgă producțiile suntem oamenii cenzurii și refuzăm dialogul. Dacă le lăsăm n-avem mintea de la urmă…

Ar trebui să aveți mai multă empatie, ca unul care treceți zilnic pe aici.”

Replica lui Petru Lascău conține cîteva chestiuni ciudate / interesante:

1. În primul rînd, Petru Lascău afirmă că „un eveniment ca acesta nu declanșează dialoguri constructive”. O fi așa… Dar cum se împacă o astfel de afirmație cu o alta a lui Petru Lascău: „Cristian Ionescu nu poate fi învinuit că nu vrea să dialogheze. Nu are cu cine.”?

Dacă un eveniment ca acesta nu declanșează dialoguri constructive (sic!), atunci DE CE Cristian Ionescu ar fi în stare, totuși, să dialogheze? Nu are cu cine? Păi astfel de evenimente cică nu declanșează dialoguri constructive…

Nici nu mai știm ce înseamnă expresia asta – „dialoguri constructive” sau „critici constructive”…

Dialoguri înseamnă altceva decît critici?

Oare Cristian Ionescu, care a inițiat „dialoguri” printr-o serie de articole isterice, nu știa ce știe Petru Lascău, că astfel de evenimente nu declanșează dialoguri constructive?

Sau, tocmai pentru că știa, o fi pornit tămbălăul Cristian Ionescu?

2. Faptul că Petru Lascău face o astfel de afirmație nu înseamnă că ea este și adevărată.

Probabil afirmația ar putea fi reformulată astfel: „un eveniment ca acesta nu declanșează AUTOMAT dialoguri constructive”.

Dacă ar fi zis așa, atunci puteam să avem în minte gîndul că pentru „dialoguri constructive” e nevoie de… EFORT!

Spațiul public al dezbaterii implică lucrul cu IDEI, ceea ce înseamnă consum de energie.

ORICE eveniment poate duce la dialoguri constructive. Astfel putem învăța din istorie, ca să nu mai facem greșelile altora.

Nu e cazul lui Cristian Ionescu (nici al lui Petru Lascău).

3. Petru Lascău menționează… sentimentele: „Nimeni nu poate controla sentimentele oamenilor decât ei înșiși.”

Un Marius Cruceru ar replica: Facem pariu?

Cam așa ceva a zis cînd eu am spus că pe Internet oamenii nu pot fi manipulați ușor…

Un Alin Cristea va face apel la… voință. La IDEI! La… efort! Să facem efortul, fiecare, să ne temperăm (re)sentimentele și să discutăm IDEI!

Este evident că unii se pricep mai bine să discute IDEI. Așadar, vom acorda mai multă atenție acelora care se pricep mai bine să discute IDEI.

Deși Cristian Ionescu și Petru Lascău au ajuns în Top 10 WordPress (lb. română), blogurile lor și discuțiile de pe blogurile lor conțin prea puține IDEI. În schimb, așa cum îi reproșează Dionib Bodiu lui Petru Lascău, sînt permise comentatarii care nu conțin IDEI, ci conțin REACȚII, replici inutile care indică mai mult spre (re)sentimente decît spre IDEI.

Discursurile publice ale lui Cristian Ionescu și Petru Lascău de fapt sînt orientate spre (RE)SENTIMENTELE cititorilor. Ei folosesc tactici publice de isterizare a cititorilor (vezi stilul lui Marius Cruceru), mai puțin inițiază / întrețin dezbateri de IDEI. Vom întîlni la acești bloggeri-pastori (precum la Marius Cruceru) o sumedenie de întrebări, mai mult sau mai puțin retorice, care deplasează conversațiile de pe făgașul lor normal pe un palier resentimentar-isteric intenționat de bloggeri.

Într-un astfel de proces complex în care o droaie de cititori sînt prinși ca într-un vîrtej, bloggerii-pastori nu încurajează libertatea de expresie. De aceea e nevoie ca UNEORI să existe bloguri dispuse să afișeze dreptul la replică.

(Iată un astfel de caz, într-un alt registru, jurnalistic: La începutul lunii iunie, revista 22 a publicat dreptul la replică al lui Dorin Dobrincu, directorul Arhivelor Naționale, drept care i se refuzase de către Academia Cațavencu, care publicase un articol despre arhive.)

4. Petru Lascău nu „contestează” că reacția este disproporționată.

Dar nu manifestă responsabilitate pentru reducerea disproporționalității!

Bloggerii-pastori ar dori ca ei să scrie și ceilalți să îi citească…

Hm… Pentru asta ar trebui să scrie lucruri cu adevărat excepționale.

Nu e cazul…

Blogosfera evanghelică nu e grabnic doritoare de excelență…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: