Oameni mari: Pavel (7)

Pavel: un om al harului și al tăriei de caracter – Charles R. Swindoll, Societatea Biblică din România, Oradea, 2011, 340 p.

“Una dintre caracteristicile cele mai atrăgătoare ale Bibliei este realismul ei brut. Când Dumnezeu zugrăvește portretele slujitorilor Săi în Scripturi, El nu le prelucrează, îndepărtând imperfecțiunile și defectele.

Moise a fost un ucigaș. David s-a făcut vinovat de adulter și ipocrizie. Iona a fost un profet mândru și încăpățânat, care aproape că a pierdut oportunitatea vieții sale din cauza bigorismului său hidos. Iacov a înșelat. Avraam a mințit, și nu numai o dată. Petru s-a clătinat sub presiune. Chiar și Ioan Botezătorul s-a luptat cu îndoiala. La fel și Toma.

Așa că nu trebuie să ne șocheze faptul că Pavel și Barnaba au avut și ei parte de un conflict. Când se lasă cortina la sfârșitul capitolului 15 din Fapte, cei doi pornesc pe căi diferite. Hai să luăm loc aproape de ring și să urmărim această confruntare între doi luptători de categorie mijlocie din antichitate.

Echipa misionară formată din Pavel și Barnaba e aproape fără pereche în Scriptură. Dar, ca să spunem lucrurilor pe nume și să îți poți forma o idee despre însemnătatea neînțelegerii lor, trebuie să menționez că acest conflict a provocat o asemenea ruptură în relația lor, încât cei doi s-au separat pentru totdeauna. Drumurile lor nu s-au mai încrucișat niciodată. […]

Nu ideea de a pleca în călătorie a constituit problema. Amândoi au vrut să meargă. Ceea ce a urmat a creat prăpastia. În cearta care s-a iscat, acești doi misionari hotărâți ni se înfățișează în toată imperfecțiunea lor. Într-un fel, cearta lor îmi produce un sentimente de ușurare.

G. Campbell Morgan scrie despre această întâmplare: “Găsesc mare mângâiere în această întâmplare ori de câte ori o citesc. Sunt recunoscător pentru revelarea umanității acestor oameni. Dacă nu aș fi citit niciodată că Pavel și Barnaba s-au certat, aș fi avut de ce să mă tem. Dar nu erau îngeri, nu oameni.”

Venerabilul comentator biblic are dreptate. Erau oameni buni. Evlavioși. Dar e esențial să ne amintim că nu erau perfecți. Ideea lui Barnaba de a lua cu ei un om care îi părăsise înainte trebuie să fi fost pentru Pavel ca o palmă peste față. Iar Barnaba probabil că a fost profund dezamăgit de faptul că Pavel (dintre toți oamenii!) nu a dat dovadă de suficient har ca să-l ierte pe Ioan și să-i permită să călătorească împreună cu ei. Cuvintele Dr. Bob Cook sunt foarte potrivite aici: “Dumnezeu Își rezervă dreptul de a folosi oameni care nu sunt de acord cu mine”.” (p. 167-169)

“Aceasta este atitudinea remarcabil[ pe care au cultivat-o cu consecvență Pavel și Barnaba de-a lungul întregii lor călătorii misionare. Cei doi slujitori trimiși din Antiohia au înfruntat și au învins nenumărate obstacole externe, printr-o hotărâre neabătută de a rămâne concentrați asupra țelului.” (p. 153)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: