Comunicatul Penticostal: Valori eterne…

Cică: „Asumându-și riscul de a fi etichetat drept tradiționalist, îngust sau chiar retrograd, [Cultul Penticostal] a afirmat consecvent principiile curate și statornice ale Sfintelor Scripturi în ce privește valorile eterne ale Împărăției lui Dumnezeu: solemnitatea, evlavia, smerenia, simplitatea, separarea de spiritul lumii, etc.”

Să vă pun niște poze cu biserici-castele penticostale care numai simplitate nu arată? Păi cum de le-a dat atunci autorizare Cultul? Au renunțat la o așa valoare eternă…

Și mașinile unor pastori (și oameni de afaceri penticostali) nu indică… simplitate!

Căsoacele la fel…

A dat Cultul vreun comunicat în astfel de cazuri? Sau numai tinerii de la Peniel trebuie să adopte simplitatea?… Mahării din Cult sînt oameni complecși, dom’le, au nevoie de ALTE valori eterne…

Solemnitate? La penticostali?!?

Nu că nu ar avea nevoie de mai multă solemnitate… Baptiștii, de exemplu, se înfioară de-a binelea cînd se nimeresc în toiul unei rugăciuni în comun la penticostali… Și, desigur, se întreabă cum de termină cam toți odată… Nu e nimeni care voia să se mai roage 10-15 minute?

Chestia asta cu solemnitatea mi-aduce aminte de o fază tare de tot, pe care o citim în cartea „Crucea și pumnalul” a lui David Wilkerson:

“La început, oamenii s-au așteptat ca tata să fie le fel de nonconformist ca bunicul. Însă tata a fost altfel. Era mai mult păstor decât evanghelist. Fiindcă bunicul a predicat în toată țara, tatălui meu i-a lipsit siguranța unui cămin, iar faptul acesta i-a influențat cariera. Toată viața a păstorit doar patru biserici, în timp ce bunicul nu predica două seri în aceeași biserică. Tatăl meu a crescut biserici solide, stabile, era iubit și căutat la vreme de necaz.

– Cred că o biserică trebuie să includă ambele tipuri de preoți, mi-a spus tata într-o zi, pe când locuiam în Pittsburgh. Însă invidiez abilitatea bunicului tău de a scutura mândria din om. Avem nevoie de așa ceva în biserica noastră.

Și am avut parte și de asta când bunicul a trecut din nou pe la biserica noastră. (Bunicul era totdeauna “în trecere”.)

Biserica tatălui meu se afla într-un cartier elegant de la periferia Pittsburgh-ului, așezată între bancherii, avocații și medicii orașului. Era o locație neobișnuită pentru o biserică penticostală, pentru că serviciile noastre sunt de obicei gălăgioase și lipsite de sobrietate. Dată fiind această situație, ne-am stăpânit pornirile zgomotoase, din considerație pentru vecinii noștri. Bunicul a luat asupra lui sarcina de a ne arăta că greșim.

Când bunicul tocmai ne făcea această vizită, toți oamenii din biserică se străduiau să trăiască asemenea vecinilor lor respectabili și în pas cu moda.

– Și morți, a mai adăugat bunicul. Dar, de ce? Se știe că religia trebuie să dea viață omului!

Tata a scuturat din umeri și a trebuit să aprobe. Apoi a făcut o greșeală. L-a rugat pe bunicul să predice în duminica următoare.

Primul lucru pe care l-a făcut bunicul în acel serviciu – și n-am să uit privirea tatălui meu în acele clipe – a fost să-și scoată galoșii plini de noroi și să-i trântească zgomotos pe platforma din fața amvonului.

– Ei! a spus bunicul, ridicându-se în picioare și privind peste adunarea uimită. De ce vă neliniștește o pereche de galoși în fața amvonului? Vi-am murdărit frumoasa bisericuță cu ceva noroi. V-am rănit mândria și pariez că, dacă v-aș fi întrebat de sunteți orgolioși sau nu, mi-ați fi spus că nu aveți nici urmă de mândrie.

Tata s-a făcut mic.

– Nu te ascunde! a spus bunicul, întorcându-se spre el. Și tu ai nevoie de lecția asta. Unde sunt diaconii din biserică?

Diaconii și-au ridicat mâinile.

– Vreau să deschideți toate geamurile. Ne pregătim să facem ceva gălăgie și vreau ca toți bancherii și avocații care stau în balcoane duminica seara să audă ce înseamnă să fii fericit în credința ta. În această seară voi veți predica – vecinilor voștri!

Apoi bunicul ne-a spus că dorește ca toată lumea să se ridice în picioare. Ne-am ridicat cu toții. Ne-a spus că vrea să ne mișcăm prin biserică bătând din palme. Mărșăluiam și băteam din palme. Ne-a ținut așa un sfert de oră și apoi, când am vrut să ne oprim, a dat din cap să continuăm. Apoi ne-a făcut să cântăm. Acum defilam, băteam din palme și cântam; și de fiecare dată când coboram vocile bunicul mergea la ferestre și le mai deschidea câțiva centimetri. M-am uitat la tata, căci știam ce gândește:

– N-o s-o scoatem la capăt cu vecinii, dar nu e rău ce se întâmplă. Apoi s-a pornit să cânte mai tare decât toți.

Ăsta da serviciu divin!

În ziua următoare, tata a trebuit să facă față primelor reacții din partea vecinilor. S-a dus la bancă- cu afaceri și în spatele unui birou mare fără hârtii pe el se afla, bineînțeles, unul din vecini. Tata a-ncercat să se eschiveze, dar bancherul a strigat:

– Hei, pastor Wilkerson.

Bancherul l-a invitat în spatele mesei de lucru și i-a spus:

– Ați cântat aseară în biserică, și nu oricum. Toată lumea vorbește despre asta. Ne-am dat seama în sfârșit că puteți cânta, și de când așteptam noi să vă auzim. Este cel mai bun lucru care s-a întâmplat vreodată în cartierul nostru!”

Din această întîmplare ar fi bine dacă am reține măcar faptul că oamenii sînt diferiți, au temperamente diferite, dar, MAI ALES, există cazuri și cazuri în care se impune solemnitate mai multă sau mai puțină…

De exemplu, la înmormîntări… Doară nu se referă Comunicatul Penticostal la ACEA solemnitate…

NU! Comunicatul Penticostal se referă la ALTĂ solemnitate…

Cea legată de modul de manifestare al tinerilor la evenimente PUBLICE!

De aici reies cîteva chestiuni:

Pastorii sînt prea puțini interesați de lumea interioară a tinerilor – lucru menționat de Petru Lascău, care mai scria: „Cultul Penticostal (CP) nu are nici o structură organizatorică autorizată să disciplineze și nici autoritatea morală pe care și-a pierdut-o prin inactivitate în domeniul tineretului.” -, în schimb sînt interesați de CUM se desfășoară evenimentele publice la care participă tinerii penticostali.

Cu alte cuvinte, mahării confesionali sînt mult mai interesați hainele pe care le îmbracă tinerii lor decît de hainele pe care le îmbracă sufletul lor tînăr.

Pentru a ajunge în sufletul tinerilor e nevoie de mult efort, de un consum de energie IMENS, de un fel de postliceală locul de muncă, în condiții grele, cu destulă umilință îndurată din partea tinerilor, care, dacă nu îți trag o flegmă cu gura, ți-o trag măcar cu ochii…

Partea cea mai grea de îndurat e că uneori chiar meriți să fii scuipat, măi pastore…

Să fii solemn cu haina și să nu fii solemn cu sufletul, ăsta-i mare bai…

Sufletul tînăr are nevoie de o solemnitate existențială care, de obicei, se dobîndește, după crize… De tot felul…

Problema pastorilor cu apucături de dictatori e că apelează la solemnitate (de fațadă) ÎNAINTE de crize…

Întrebarea fundamentală e: Cine îi asistă pe tineri pe perioada crizelor?

Și nu doar de tineri e vorba, în cele din urmă… Ci de OAMENI!

Cine îi asistă pe oameni în perioadele dificile din viață?

Biblia e Biblia crizelor ÎNAINTE de a fi Biblia soluțiilor…

Vestea Bună nu înseamnă cosmetizarea veștilor rele…

Cine îi ajută pe oameni să dobîndească acea solemnitate interioară a sufletului, după ce și l-au întinat?

Din ceea ce citesc în Biblie și din ceea ce știu din istoria Bisericii, tocmai urmașii lui Hristos sînt ultima redută spirituală în fața neantului sufletesc în care cade ființa umană… Fără pic de solemnitate…

Dacă separarea de spiritul lumii este o valoare eternă, atunci mahării confesionali să facă bine să o îmbrățișeze cu sîrg.

Dar cîtă vreme vor pune preț mai mult pe solemnitatea exterioară decît pe cea interioară, a sufletului, cîtă vreme vor fi mult mai sensibili la chestiunile care discreditează imaginea publică a Cultului decît la simțămintele tinerești (nepervertite total de mersul lumii), înseamnă că poartă haina fariseismului. Iar Comunicatul Penticostal este atunci, ca să apelăm la grotescul limbaj ionescian, un comunicat al Satanei.

Cei care au citit „Scrisorile lui Zgîndărilă”, de C.S. Lewis, înțeleg foarte bine ce spun acum.

Comunicatul Penticostal, ca și alte jalnice comunicate din ultimii ani ale neo-protestanților din România, nu este decît un penibil mod de exhibare a neputinței în fața unor provocări uriașe. Și, din păcate, un îndemn la ghetoizare confesională, în care salutul normal „Bună ziua” e înlocuit cu „Pace”, salutul frăției instituționale, dar nu al frăției creștinești, cîntările publice ale comunității sînt excesiv reduse la șabloane social-culturale, dar cu prea puțină creativitate creștinească iscată din tărîmul ceresc, la fel și rugăciunile, de fapt ORICE manifestare care nu e „solemnă”, adică CONFORMĂ cu pătrățoasele umbre ale Capetelor Pătrate care deschid și închid biserica (clădirea!), nu sînt tolerate decît într-o măsură adecvată cu nătîngi strategii eclesiale și confesionale.

Dar biserica nu e doar acolo și doar cîteva ore!

Ați văzut ceasurile moi ale lui Salvador Dali? E cea mai celebră pictură a lui: „Persistența memoriei”, în care timpul e reprezentat într-o formă care… curge. Nu ceasul determină timpul, ci timpul (ca parametru existențial, ca noțiune necesară pentru înregistrarea vieții) determină ceasul…

La fel, nu întrunirile de la biserică determină organismul eclesial, permanent curgător, care există în mod continuu…

Ci organismul eclesial determină întrunirile de la bazilică…

Una din marile probleme ale mediului confesional evanghelic e că pune un accent exagerat pe ceea ce se întîmplă duminica, acolo, într-o clădire, în 2-3 ore…

Ori Templul Duhului Sfînt este… organismul eclesial.

Solemnitatea de care avem nevoie ÎN PRIMUL RÎND nu este cea legată de ce haine purtăm într-un anumit loc la o anumită oră, ci solemnitatea Templului Duhului Sfînt.

Comunicatul Penticostal păcătuiește tocmai prin această renunțare la focalizarea asupra chestiunilor de prim rang și printr-o diaree verbală în care există puțină semnificație lingvistică, darămite spirituală…

Ce semnificație (SOLEMNĂ!) să mai aibă expresia „valori eterne” cînd deja a fost demonetizată printr-un uzaj neatent, lipsit de profunzime…

Și oare la astea trebuie să ne gîndim cînd auzim expresia „valori eterne”? Solemnitatea, evlavia, smerenia, simplitatea, separarea de spiritul lumii?

Cel puțin două texte oferă ALTE valori eterne pe care să le avem în minte ÎN PRIMUL RÎND:

Romani 14:17 – neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfînt

ASTA e, în primul rînd, Împărăția lui Dumnezeu!

Nu solemnitate sau simplitate…

Ieremia 9:24 – Cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sînt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pămînt! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.

Pare o ființă complexă Dumnezeu, nu simplă…

Ceea ce știam deja și numai uitîndu-ne la ceruri sau la flori, sau, și mai bine, la ființele pe care le-a creat…

Deși uneori sînt necesare, nu cu comunicate se COMUNICĂ cu ființele născute nu din voia vreunui om…

Iar COMUNIUNEA, of, e cu totul și cu totul altceva…

De-mi spui frate, de ce mă faci să mă simt ca un subordonat al… Cultului?

2 răspunsuri to “Comunicatul Penticostal: Valori eterne…”

  1. Viorel Says:

    Mi-a placut mult! Dincolo de ,,episodul acut” pe care il tratati, sunt multe principii fundamentale in ceea ce ati scris! Ati trecut dincolo de faza adjectivelor (si imprecatiilor)…:)

    ,,La fel, nu întrunirile de la biserică determină organismul eclesial, permanent curgător, care există în mod continuu…

    Ci organismul eclesial determină întrunirile de la bazilică…”

    Frumos spus!

    E interesant in ce directie se va misca Duhul, daca aceste ,,capete patratoase” si total neduhovnicesti, reactioneaza asa…

    Ce se va intampla cu ,,ramasita”? :)

    Abia astept sa vad!

    Incercati vreo profetie?

    Stiu ca sunteti baptist (daca nu ma insel) dar penticostalii nu prea se mai pricep la asta, din cate se vede…:)

    Ingaduiti-mi indrazneala!

  2. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: