Decretele mahalagiului Mihail

Mihail, comentariu pe blogul lui Dyo: „Ca o lecție de educație creștină, pastorul Cornel Avram, ca un adevărat cîrmuitor al obștei penticostale aflată în reală libertate, a venit cu un material pe blog, a luat poziție și atitudine și așa a respectat pe Isus.”

Și eu, care mă întrebam cine o fi Cornel Avram, cel a scris ‘o articolă’

Iar asta, cu „reala libertate”, mă face să pufnesc de rîs…

Din cele ce scriu pastorii penticostali din „reala libertate”, e clar că aceștia nu prea știu ce înseamnă libertatea de conștiință, libertatea de expresie, nu au cultură teologică (nu au nici cultură generală), și, mai rău, nu au cultura dialogului. Sînt niște impostori intelectuali atunci cînd folosesc concepte pe care nu le-au asimilat și niște paraziți în blogosfera evanghelică, obținînd vizibilitate prin proceduri belicoase. Agresivul lor stil ideologic-confesional indică ghetoizarea evanghelicilor nu doar în perimetre confesionale, ci și în matrice mentale rongleze în care persistă mai degrabă complexele fudule ale românilor (la coadă între țările ale Uniunii Europene) decît reflexele civilizatoare de tip anglo-saxon. Pentru români, fie în România fie în străinătate, limba nu este un vehicol al culturii, o fereastră spre libertatea spiritului. Pastorii penticostali din „reala libertate” cultivă un segregaționism atît social-cultural, cît și ideologic-confesional. Nu e de mirare că generațiile tinere, mult mai sensibile la transformările contemporane, ajung să caute alte direcții de identitate decît cele oferite de PREA româneștile biserici penticostale din „reala libertate”. Discursul public al pastorilor penticostali „atinși” cică de tulburarea angelică a apei libertății indică de fapt o mentalitate larg răspîndită în diaspora românească, a unor slăbănogi de 38 de ani care, atunci cînd li s-a pus întrebarea „Vrei să te faci sănătos?”, au ratat răspunsul. Erau ocupați să se… tîrască.

Partenerii lor de discurs public din România, fie că e vorba de comunicatele jenante ale Cultului, fie că e vorba de isterici bloggeri dogmatizați sau de mahalagii precum Mihail, cîine de circ, nu fac altceva decît să-și exhibe mediocritatea, semidoctismul, reflexele anacronice, sindroamele resentimentare, lipsa de viziune, pupincurismul și nepotismul, un spirit ahtiat de notorietate și nu caracterizat de gestul nobil al slujirii. Pentru actanții eșichierului confesional actual valorile eterne ale Împărăției sînt solemnitatea (!) și simplitatea (!), nu adevărul, dreptatea și mila.

A le cere, liderilor penticostali – sau maselor de enoriași prinși în spectacularul imaginar colectiv dezvoltat de întîlniri grandioase în clădiri-castele, într-o continuă poluare fonic-senzitivă care reduce cumplit facultatea rațional-reflexivă a umanoizilor, care își au ființa, mișcarea, viața din sfere divine – a le cere, așadar, să împlinească cuvîntul lui Isus „Nu judecați după înfățișare, ci judecați după dreptate.” devine un gest absurd într-o lume orwelliană în care „Cine controlează trecutul controlează viitorul. Cine controlează prezentul controlează trecutul.”

Această reificare confesională pe care o practică mahării neo-protestanți jignește în cel mai înalt grad atît „bogățiile infinite ale lui Hristos” (Efeseni 3:8) cît și milenara istorie a creștinismului în care valorile eterne ale Împărăției au fost purtate, în duh și în adevăr, în vehicole dinamice (epistole vii, înconjurați de un nor de martori) și mai puțin scrijelite, cu solemnitate și simplitate, în liturghii duminicale scorțoase…

Adevărul ne face liberi!

Dar a te mișca cumva în ghetou (confesional) nu înseamnă libertate!

Întotdeauna sînt, în lagăre, oameni care reușesc să se descurce mai bine decît, de exemplu, aristocrații sau sărmanii oameni din clasa de mijloc ajunși acolo prin vicisitudinile istoriei – care nu sînt obișnuiți cu legile mahalalei, care au trăit ani buni din viață cu convingerea că ființele umane au nevoi mai înalte decît a-și asigura strictul necesar în ceea ce privește îmbrăcămintea și mîncarea.

A te gîndi la lucrurile de sus e o ocupație existențială care contrazice mersul lumii (confesionale). Instituționalizarea excesivă a organismului eclesial, cu accentul pe anumite gesturi publice într-un anumit loc consacrat și DOAR în anumite ore, a dus la o schizofrenie a vieții de credință – în cele cîteva ore duminicale, funcționarii eclesiali asigură servicii religioase clienților plătitori de taxe, dar în timpul săptămînii fiecare își vede, impasibil, de aranjamentele lui terestre. Pe de o parte, într-un timp FOARTE scurt, enoriașii se teleportează oniric-artistic într-un simulacru pregătit uneori minuțios de cler și trupele de închinare, ca după aceea să revină în pielea umanoidă și în istoria reală în care trăiesc ei și familiile lor…

„Cîrmuitorii obștei penticostale” sînt, de fapt, animatori religioși cu experiență în cîmpul muncii…

Nu faceți cumva greșeala să îi întrebați care sînt argumentele TEOLOGICE pentru șuvoiul de cuvinte cu care amețesc auditoriul psihedelizat consistent pînă în momentul urcătorului la pupitrul de comandă homiletică.

Nu deranjați cu vreo întrebare TEOLOGICĂ pe tinerii care pregătesc închinarea, veți avea de a face nu doar cu ei, ci și cu părinții lor scandalizați că întrerupeți procesul de simulacru doxologic…

Dacă ACUM s-ar putea face ceva pentru o dezideologizare a mentalității colective din ghetoul confesional, una dintre acțiuni ar fi o infuzare masivă cu filme SF, mă refer la acele distopii care reușesc să te șocheze prezentîndu-ți scenarii futurologice în care oamenii se robotizează și își pierd din UMANITATE!

Nivelul extrem de ridicat al merceneriatul actual din instituțiile confesionale, înregimentarea resurselor umane și financiare în proiecte „încremenite în proiect”, practica comunicatelor care NU comunică, obiceiul fariseic al cercetării Scripturii FĂRĂ a-L găsi pe Domnul Scripturii, non-relațiile dintre cei numiți, prin Antiohii, urmașii lui Hristos, clivajul sectarism antiintelectual / cultură-societate – iată cîteva dintre tarele activismului evanghelic, ale „obștei penticostale”, ale înrobitului spirit uman, creat, de fapt, să se lase fascinat de măreția cerului de deasupra lui și de legea morală din sufletul omenesc.

Comentariul paranoic al anonimului Mihail poate avea, în cele din urmă, un folos pentru cei care cred în reala libertate, dacă ne punem întrebarea: CUM îl respectăm pe Isus?

Cine a fost de fapt Isus? Vreun Mare Preot? Nu și Da!

Nu a fost un Mare Preot care să judece la ceas de seară, și în cîrdășie cu mai marii vremii, pe trimișii lui Dumnezeu…

Dar a fost și ESTE Marele Preot care a intrat nu într-un locaș de închinare făcut de inimă omenească (făcut după chipul adevăratului locaș de închinare), ci în SFÎNTA SFINTELOR din locurile cerești!

CUM să-l respectăm pe acest Mare Preot?

Cu forme de evlavie, înfățișări de înțelepciune, închinări voite, asprimi față de trup, dar de nici un preț împotriva gîdilării firii pămîntești (Coloseni 2:23)?

Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos, cîrmuitorul obștei CREȘTINE, șade la dreapta lui Dumnezeu.

Gîndiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. REALA LIBERTATE acolo e, unde sînt lucrurile care nu se văd, cele care nu trec. SUFLETUL e cel ce nu trece… ACOLO poate și trebuie să se manifeste ceva din REALA LIBERTATE!

Căci voi ați murit (îngroapă-i, Doamne!), și viața voastră e ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Cînd Se va arăta Hristos, viața voastră, ATUNCI vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă.

Nu umblați după lucrurile care se văd. Nu umblați după notorietate. Nu umblați după slavă deșartă.

Dacă v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut, atunci orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos.

Căci cine umblă cu strîmbătate, își va primi răsplata strîmbătatea pe care a a făcut-o; și nu se are în vedere fața omului.

Anunțuri

3 răspunsuri to “Decretele mahalagiului Mihail”

  1. ascultareacredintei Says:

    Nu faceti o centralizare cu promovabilitatea la BAC in liceele baptiste din tara?

  2. Alin Cristea Says:

    Păi Alianța Evanghelică ar trebui să facă, nu?

    În sfîrșit ar avea cu ce să se laude în societatea românească…

    Sau măcar cineva de la Radio Vocea Evangheliei să facă o știre…

    Poate voi pune un link…

    Oricum, pe mine mă îngrijorează ALTĂ chestiune: ce se va întîmpla cu acești elevi sîrguincioși într-un sistem social (și confesional) care promovează mediocritatea, mercenariatul și aroganța?

    Despre ASTA vreau să scriu, dar e mai relevant dacă abordez chestiunea la un nivel mai înalt: Universitatea Emanuel.

    Măcar în treacăt, într-un articol legat de Congresul Baptist…

  3. Alin Cristea Says:

    Cineva scria pe blogul lui Marius Cruceru:

    „iată câteva procente de promovabilitate la licee baptiste din ţară (unde am avut informaţii verificate):

    Oradea – 100%
    Cluj – 96,7%
    Arad – 88%
    Bucureşti – 81%
    Reşiţa – 69,3 %
    Timişoara – 53,2%”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: