Manualul misionarului contemporan (5)

Manualul misionarului contemporan – Marjorie A. Collins, Succeed Publishing, Medgidia, 2011, 323 p.

“Unele ţări cer ca o persoană să sosească mai întâi pe teritoriul lor, înainte să poată fi primit vreun bagaj pe numele ei. Într-o asemenea situaţie, este important să te asiguri că bunurile tale sunt trimise DUPĂ CE ai părăsit ţara natală. De obicei, expedierea lor se fixează de la una la trei zile după plecarea ta, în funcţie de încărcătura pe care o are de transportat compania în perioada respectivă şi de numărul de zboruri către ţara în care te afli. Unele ţări nu-ţi permit să primeşti bunuri, ca parte a bagajului tău, dacă sosesc la mai mult de treizeci de zile după ce tu ai păşit pe teritoriul lor.

Pentru cei care vor petrece între şase luni şi un an frecventând şcoala de limbă, se ivesc şi alte probleme. Întrucât nu este înţelept, iar în unele cazuri este chiar ilegal să trimiţi bunuri într-o ţară înainte să ajungi tu acolo, trebuie să planifici să expediezi doar obiectele de strictă necesitate pe adresa şcolii tale, dacă aceasta nu se află în ţara în care vei sluji (faptul acesta este valabil pentru mulţi misionari din America Latină, care învaţă limba în Costa Rica, în Mexic sau în Bolivia). În astfel de cazuri, va trebui să desemnezi un prieten de acasă, care să-ţi păstreze bunurile şi să le expedieze la data indicată de tine, contactând agentul transportator din locul expedierii bunurilor din ţara ta natală. În cazul în care misiunea are spaţii de depozitare, aceasta îţi poate oferi o confirmare de primire a bagajelor, la data plecării tale la şcoala de limbă, urmând să ţi le expedieze apoi, când soseşti pe câmpul de misiune. Poţi opta şi pentru lăsarea bunurilor într-un depozit aflat în locul de unde urmează să fie trimise ulterior. Aceasta este procedura cea mai neobişnuită şi cea mai costisitoare, dar care se dovedeşte uneori necesară.

Când întocmeşti lista bunurilor pe care o vei prezenta la vamă, nu trebuie să menţionezi fiecare pereche de şosete sau de lenjerie intimă, fiecare oală sau tigaie. Treci doar categoriile generale, precum obiecte de uz personal, de uz casnic, îmbrăcăminte, cărţi etc. Trebuie să fii mai specific atunci când vine vorba de o maşină de scris, de un reportofon, de un radio sau de alte aparate de mici dimensiuni. Notează, de asemenea, seria tuturor acestor bunuri, inclusiv a aparatelor de fotografiat. Ar trebui să primeşti de la vamă o hârtie ştampilată, care să dovedească faptul că ai la tine un aparat foto, inclusiv modelul şi marca, pentru ca atunci când te întorci acasă să nu fii nevoit să plăteşti taxe vamale pentru aparatul respectiv, ca şi cum l-ai fi cumpărat cât timp ai fost plecat din ţară (desigur, cu excepţia cazului în care chiar l-ai cumpărat de peste hotare).” (p. 75-76)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: