Oameni mari: Iosif (4)

Iosif: un om al integrității și al iertării – Charles R. Swindoll, Societatea Biblică din România, Oradea, 211 p.

“Dintr-o dată Iosif a devenit știrea zilei. Dintr-o dată era în vizorul tuturor. Tot ce făcea sau spunea el era observat și auzit în întreaga țară.

Plutarh, care a trăit în primul secol și a văzut abuzul de putere atât de obișnuit în rândul oamenilor bogați, a scris: “Autoritatea și poziția scot la lumină și pun la încercare caracterul oamenilor, înflăcărând toate pasiunile și dezvăluind toate slăbiciunile. […] Nicio bestie nu este mai sălbatică decât omul posedat de putere.” El nu a spus că toți cei care au putere sunt bestii sau sălbatici; ci a spus că puterea aduce cu sine această mare ispită. Secolele care au urmat au demonstrat că Plutarh avea dreptate. Vedem acest adevăr în cursul istoriei și îl vedem peste tot în lumea de astăzi. Tocmai de aceea, ni se pare normal să-i suspectăm pe cei aflați la putere. Însă nu întotdeauna merită suspiciunea noastră. Prin harul lui Dumnezeu, întotdeauna va exista un Iosif. Prin harul lui Dumnezeu, s-ar putea să fii chiar tu un Iosif. Întotdeauna vor fi oameni care îndură ani de suferință, durere și pierdere, ca apoi să iasă la lumina unor realizări financiare și a unei autorități publice deosebite. Însă ce preța trebuit să plătească! Îmi place mult ce spune Victor Hamilton despre Iosif: “Au trecut treisprezece ani de la vindere la promovarea sa – treisprezece ani de coșmar, greutăți, suferință și frustrare.”

Cei care au parte de putere sau bogăție se confruntă nu numai cu ispita. Deseori ei au și dezavantajul de a fi persoane publice, iar atunci când ești persoană publică, ești judecat indiferent ce ai face! Plătești scump pentru a ajunge acolo – și uneori plătești și mai scump după ce ai ajuns. […]

Charles Haddon Spurgeon a preluat amvonul din New Park Street Chapel la vârsta de douăzeci de ani. Și a fost nevoie să se construiască London Tabernacle pentru a adăposti mulțimea care venea să-l audă predicând. Clădirea se umplea până la refuz la mesajele lui înainte ca el să fi împlinit treizeci de ani. Locuitorii Londrei stăteau în zăpadă, la intrarea în biserică, așteptând să se deschidă ușile de la intrare. Marele predicator G. Campbell Morgan avea numai treisprezece ani când a ținut prima predică, iar la vârsta de douăzeci și trei de ani unii îl numeau “marele învățător biblic al Angliei”.

În comparație cu aceștia, Iosif este bătrân. El are treizeci de ani! Și a ajuns în vârful piramidei, cu pecete pe deget, lanț de aur la gât și haine de in subțire, în carul său oficial și bucuros de proaspăta lui soție. Din temniță a ajuns în palat, din groapă în sala tronului. Și, din fericire, s-a raportat la toate acestea cu smerenie.

În ciuda tuturor acestor lucruri, nu aspectele exterioare sunt cele care contează. Ceea ce contează este înăuntru. Nu respectăm oamenii – cel puțin nu ar trebui să o facem – pentru hainele pe care le poartă sau pentru podoabele pe care le dețin, pentru mașinile pe care le conduc și nici pentru că sunt bine cotați în sondajele publice. Ci îi respectăm pentru ceea ce sunt în interior. Integritatea are puterea de a anihila critica.” (p. 76-78)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: