Oameni mari: Iov (4)

Iov: un om al răbdării eroice – Charles R. Swindoll, Societatea Biblică din România, Oradea, 2011, 351 p.

“Prietenii nu te părăsesc atunci când ai căzut în fundul gropii și ai rămas fără putere. Dimpotrivă, acest lucru îi aduce mai aproape. Aceși bărbați și-au ridicat glasul și au plâns, acolo, în praf, alături de Iov. Și-au demonstrat astfel durerea profundă, șapte zile și șapte nopți, fără să-i spună un cuvânt.

În al cincilea rând, prietenii înțeleg, deci spun foarte puțin. Îmi plac cuvintele scrise de Warren Wiersbe:

Cea mai bună modalitate de a-i ajuta pe cei răniți este să stai cu ei, fără să le spui prea multe sau chiar nimic, și să le arăți astfel că îți pasă. Nu încerca să explici totul; explicațiile nu vindecă o inimă zdrobită. Dacă prietenii aceștia l-ar fi ascultat, ar fi acceptat sentimentele lui și nu l-ar fi contrazis, l-ar fi ajutat mult mai mult; însă au ales să fie procurori, nu martori.

Prietenii lui Iov i-au rămas alături pentru că au avut toate motivele s-o facă. Acesta ar fi putut muri în orice moment din cauza durerii prin care trecea, și ei știau asta. Așa că i-au stat alături, cu gura pecetluită. Ceea ce s-a întâmplat după cele șapte zile a stricat totul. Cu cât au stat mai mult, cu atât lucrurile s-au înrăutățit.

Când suntem în necaz – bolnavi în spital, îndurerați de moartea unui prieten, concediați sau răniți de o relație, deprimați sau dezorientați – oamenii încep să vină și să spună cu ce am greșit și ce trebuie să facem pentru a schimba lucrurile. Mângâietorii sunt atrași de cei aflați în suferință la fel cum vulturii sunt atrași de hoituri. La început suntem impresionați de faptul că le pasă de noi și suntem uimiți cât de ușor găsesc răspunsuri. Știu atât de multe! Cum au reușit să devină experți în ale vieții?

De obicei acești oameni folosesc des și neglijent Cuvântul lui Dumnezeu. Cunosc tot felul de diagnostice și remedii spirituale. Totul pare plin de speranță. Dar apoi, începem să ne întrebăm: “Oare de ce, în ciuda aparentei lor compasiuni și a cuvintelor lor, ne simțim mai rău, nu mai bine?”

Cartea lui Iov nu este doar un exemplu al demnității în suferință și al prezenței lui Dumnezeu în suferința noastră, ci este și principala obiecție biblică împotriva religiei reduse la explicații sau “răspunsuri”. Multe dintre răspunsurile pe care le dau așa-numiții prieteni ai lui Iov sunt adevărate din punct de vedere tehnic. Dar ceea ce le anulează este însăși partea “tehnică”. Răspunsurile lor sunt lipsite de relația personală, sunt intelect fără intimitate. Sunt puse pe viața destrămată a lui Iov, asemenea etichetelor pe eprubete. Și Iov este furios pe această înțelepciune secularizată, care a pierdut contactul cu realitățile veșnice ale lui Dumnezeu.

Regretatul (și aș adăuga marele) Joe Bayly și soția sa, Mary Lou, și-au pierdut trei dintre copii. Și-au pierdut un fiu, în urma unei operații, la doar optsprezece zile de la naștere. Au mai pierdut un fiu la vârsta de cinci ani, în urma unui accident cu sania, din cauza unor complicații de hemofilie.

Joe scrie într-o carte extraordinară: The View from a Hearse [Priveliște din dric – titlu schimbat mai apoi în The Last Thing We Talk About – Ultimul lucru despre care vrem să vorbim]:

Stăteam acolo sfâșiat de durere. Cineva a venit și mi-a vorbit despre lucrările lui Dumnezeu, despre ce s-a întâmplat, despre speranța de dincolo de mormânt. Vorbea despre lucruri pe care știam că sunt adevărate.

Nu m-a ajutat cu nimic, voiam doar să plece. În cele din urmă a plecat.

A venit un altul și s-a așezat lângă mine. Nu a vorbit. Nu mi-a pus întrebări. A stat lângă mine timp de o oră sau chiar mai bine, a ascultat când am spus ceva, mi-a răspuns scurt, s-a rugat simplu și a plecat.

Am fost mișcat. Am fost mângâiat. Mi-aș fi dorit să mai stea.

Ai făcut ce trebuia, dacă cei care sunt în cuptor vor să mai rămâi!

Trebuie să îl lăsăm deocamdată pe Iov în nefericirea lui. Noi nu suntem decât simpli spectatori. Dacă am fi trăit în vremea lui, ne-ar fi fost imposibil să spunem: “Știu ce simți.” Tu nu ai fi putut. Nici eu nu aș fi putut. Noi nici măcar nu ne putem imagina. Dar ne pasă. Prezența noastră și lacrimile noastre spun mult mai mult decât cuvintele noastre.

Cuvintele nu au nicio valoare în cuptor.” (p. 49-51)

Un răspuns to “Oameni mari: Iov (4)”

  1. convietuire Says:

    „Cuvintele nu au nicio valoare în cuptor” – declaraţia lunii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: