După comentariul meu pe blogul lui Petru Lascău, comentatorul anonim Cornelius a scris următorul catren:
„După cât pari de necopt
Te-aş pune între şoldani.
Pari născut în optze-şi-opt
Nu de optze-şi-opt de ani.”
Ieftin catren, după părerea mea. Se poate folosi la o bere, cu băieții din mahala…
Am folosit însă prilejul pentru a exersa cîteva versificări matinale.
Așa-s cei care se uită
Doar la cele aparente
În ureche pun cucută
Cu mișcările lor… zvelte
Campioni ai ne-simțirii
Nu știu cînd e cald sau rece
Cînd pe meandre ale firii
Apar nobilele spețe
Nu știu anii să-i adune
Să socoate rar și bine
Cu măreață-nțelepciune
Armoniile divine
Contabilitatea crasă?
A afonului lăută…
Cine joacă cărțile pe masă
Cînd poți pune-ușor cucută?
Prietene, ce-ai de făcut,
Fă-o repede, zis-a Isus
Răstignirea n-a trecut
Dacă sînt pe cale-n sus
Nu la lucruri trecătoare
Cum sînt anii sau limbuții
Ci la slava norilor și soare
Ne uităm, și nu ca struții
Anii-i numărăm cu sete,
Nu cu poftă, ci-n smerenie
Limbuția-n multe fețe
Nu-i a minții căpetenie
Pătrățoșii ani din viață
Trebuie socotiți cu grijă
Rotunjirea lor, pe piață,
Convertește orice criză
Cel ce scrie Cartea Vieții
Știe socoti prea bine
Știe care-i prețul pieții…
Emigrările divine…
(Versificări matinale, de Alin Cristea, zis Rotundu, care tocmai a împlinit cea mai pătrățoasă vîrstă – 44 de ani)
11 iulie 2018 la 09:16
A republicat asta pe RoEvanghelica.