Archive for 13 iulie 2011

Twitter evanghelic – 13 iulie 2011

13 iulie 2011

Rick Warren: „For 30 yrs of healthy growth: Think big but act small; Love everyone but ignore naysayers; Build people, not an organization.” (13 iulie 2011)

Flori (57)

13 iulie 2011

Din Mahalaua Evanghelică – 13 iulie 2011

13 iulie 2011

„Vedem că răscumpărarea memoriei este folosită de liberali ca prilej pentru a pune mâna pe putere. Trist dar adevărat. În astfel de cazuri, chiar te întrebi dacă această carte îți avea rostul .

Personal cred că cartea își are rostul dar trebuia să o scrie un conservator pur sânge.”

În ce Mahala Evanghelică credeți că a fost atîrnată această salbă de tîmpenii?

A. Mahalaua Pătrățosului (Blogul lui Marius Cruceru)
B. Mahalaua Vindecătorului (Blogul lui Cristian Răsvan Stoica)
C. Mahalaua lui Ionescu (Blogul lui Cristian Ionescu)
D. Mahalaua lui Ion Pocăitu (Blogul lui Petru Lascău)
E. Mahalaua Texană (Blogul lui Nicolae Rădoi)
F. Mahalaua Ambasadorului (Blogul lui Adrian Condrea)

Versetul zilei – 13 iulie 2011

13 iulie 2011

Cine urmărește neprihănirea și bunătatea
găsește viață, neprihănire și slavă.

Proverbe 21:21

Hawt Post – 13 iulie 2011

13 iulie 2011

http://penticostalismulazi.wordpress.com/2011/07/13/subiect-titularizare-pentru-religie-penticostala-2011

13 iulie 2011, 17.00

3 bloguri în Top 10 WP (13.07.2011)

13 iulie 2011

13 iulie 2011, 16.15

În paranteză: poziţia în Top ZeList (63.445 bloguri româneşti)

2. mariuscruceru.ro (140)
9. popaspentrusuflet (780)
10. lascaupetru (1352)

Școala de vară (4)

13 iulie 2011

Folosirea conceptului de liberali trebuie făcută în același timp cu conștientizarea faptului că există nuanțe pe care liberalismului le-a căpătat de-a lungul anilor (la fel cum, în cultura religioasă, nu se folosește doar termenul penticostali, ci și cel de neopenticostali / carismatici și cel de neocarismatici / Al treilea val – vezi: Penticostalii și carismaticii).

De exemplu, despre CADI – Centrul de Analiză și Dezvoltare Instituțională citim că este o organizație ce reunește reprezentanții curentului libertarian, clasic liberal și ordoliberal în România.

O astfel de formulă trinitară ne obligă să ținem cont, așadar, de nuanțele liberalismului.

Acum aproape un an semnalam pe România Evanghelică un dosar din Dilema veche cu articole grupate sub interesantul titlu: Moare viața privată pe Internet?

Iată cîteva fragmente dintr-un articol care conține conceptul de care ne ocupăm, în care am subliniat 3 termeni:

„Spinoza spunea: „Încercarea de a stăpîni totul cu ajutorul legii mai mult stîrneşte pornirile rele decît le înlătură“. Blocarea unuia dintre răspunsurile evidente este limpede. Fraza lui Spinoza cere însă din partea noastră un dublu efort: cel al examinării diverselor lecturi ale ei, şi cel al înţelegerii contextului în care ea are sens.

Lecturile? Ele trebuie să dea cumva seamă de ceea ce nu este de stăpînit cu ajutorul legii. Să ne uităm la trei dintre ele: cea liberală, cea libertară şi cea libertariană. Pentru liberal, există o distincţie crucială între sfera publică şi cea privată. Marea problemă a liberalului este să blocheze imixtiunile în sfera privată: fie că vin din partea statului, fie că vin din partea opiniei publice. Libertarul pune, în schimb, accent pe bucuria de a împărţi cu alţii. Mai nou, cu un anglicism strecurat în limbă tot datorită Internetului, se vorbeşte despre sharing. Sfera privată este pentru libertar un obstacol, iar Internetul ocazia de a depăşi obstacolul. Libertarianul se deosebeşte şi de liberal, şi de libertar: libertarianul dizolvă distincţia dintre sfera publică şi sfera privată, dar nu crede în împărţirea fără oprelişti a orice.

Pentru libertarian, sfera publică este o ficţiune deşartă; atunci şi ceea ce este gîndit prin opoziţie cu ea nu mai funcţionează. Nu este de mirare că sfera privată nu funcţionează în condiţiile Internetului. Ce funcţionează şi în ce limite? Proprietatea privată, în măsura în care ea vizează bunurile tangibile. Gîndiţi-vă la casele în care există un singur televizor: el vrea să se uite la fotbal, ea la un film; negocierea este dificilă. Dacă n-ar exista proprietate privată, costurile negocierilor ar exploda după acelaşi tipar în multe locuri. Extindem însă proprietatea privată şi la bunuri intangibile: imagini, idei etc.? M-aş alătura libertarienilor care zic să nu facem acest lucru. Internetul ne arată de ce dificultăţi insolubile se loveşte extinderea cu pricina.”

Scopul Școlii noastre de vară nu este în primul rînd să definească fiecare concept pe care îl întîlnim în lecturile despre liberalism (sau despre altceva). Există destule informații în diverse locuri pe Internet (cum ar fi dicționarele), dar trebuie să facem legătura între diversele informații pe care le găsim.

În primul rînd, Școala de vară are ca scop să submineze aroganța celor care folosesc conceptul liberal cu ignoranță, neatenție și preconcepție – Campionul indiscutabil al acestui grup este, în blogosfera evanghelică, Cristian Ionescu – și să ofere informațiile de bază (necesare pentru o dezbatere minimă) pentru un subiect despre care fiecare alege cît de mult să cerceteze mai departe.

Vindecătoru’ despre Paul Dan

13 iulie 2011

Răsvan Cristian Stoica: „Sunteţi adorat de toate acriturile, aveţi comentatoare cărora le-aţi dat un nou sens existenţei şi aşa agresive şi bigote.”

Cam așa ceva scriam și eu despre Vindecătoru’, acum vreo 2 ani… :)

Top Posts – 13 iulie 2011

13 iulie 2011

13 iulie 2011, 10.00

Maxima zilei – 13 iulie 2011

13 iulie 2011

„Este mai ușor să cumperi o carte decât s-o citești și mai ușor s-o citești decât s-o înțelegi.” (William Osler)

MaximaZilei.ro

Un comentariu pe blogul lui Laurențiu Balcan

13 iulie 2011

Laurențiu Balcan ridică întrebarea: Cine are de cîștigat din războiul contra Penielului, declanșat de Cristian Ionescu?

Iată răspunsul meu:

Oricît de tragic ar suna (pînă la grotesc), de cîștigat are… Alin Cristea.

(Dacă luăm chiar și numai latura tehnică, se pare că o dată cu Cazul Cristian Ionescu a ajuns și România Evanghelică în Top 10, dar nu e pentru prima dată. Eu, desigur, cunosc mult mai multe lucruri despre CUM se ajunge într-o anumită zonă a unui astfel de top și CUM se rămîne acolo.)

Cazul Cristian Ionescu nu face altceva decît să demonstreze ceea ce eu spun de ani de zile:

Într-o țară majoritar ortodoxă, evanghelicii nu pot avea o voce publică decît împreună. Cu gîndul ăsta am plecat în aventura mea pe Internet acum 9 ani.

De asemenea, în numeroase rînduri am afirmat că evanghelicii nu sînt pregătiți pentru spațiul public (pe Internet), reacționînd pripit la stimuli interni și externi.

În repetate rînduri, pe liste de discuții și apoi pe bloguri, am atras atenția asupra atitudinii isterice cu care diverse persoane din mediul evanghelic au infestat spațiile publice care ar fi putut fi spații de dezbatere.

Lipsa dezbaterii, lipsa culturii dialogului, lipsa acelei poziționări față de Celălalt (care, după unii, e infernul) care să transceadă orgoliile minore și bîrfele localiste – iată tare ale unei societății în tranziție, nu doar ale ghetoului confesional evanghelic.

Cazul Cristian Ionescu, ca și Cazul Iosif Țon, a demonstrat AMPLU statura de piticanie pe care o exhibă starurile confesionale locale și regionale într-o situație publică care implică dezbatere și dialog cu preopinenți incomozi.

În Cazul Iosif Țon, însă, acesta a strălucit pe firmamentul public, în comparație cu cei care au încercat să îi reducă din notorietatea de care întotdeauna s-a bucurat acesta.

Acesta cazuri au arătat că am avut dreptate și atunci cînd am atras atenția asupra corupției și lipsei de integritate a unor instituții confesionale regionale și naționale.

Nu în ultimul rînd, personajul ăsta, Alin Cristea, cu care mă identific, ca persoană, într-o măsură mai mare sau mai mică, a avut dreptate și în ceea ce privește rolul Internetului în viața confesională evanghelică.

Marius Cruceru a condus o campanie mizerabilă de linșaj mediatic a lui Iosif Țon (proces care a culminat cu jenantul comunicat al Uniunii Baptiste, lipsit de clarificări doctrinare și precizări statutare).

Cristian Ionescu a condus o campanie mizerabilă de linșaj mediatic a Penielului (proces care a culminat cu jenantul comunicat al Cultului Penticostal, a cărui legitimitate de a redacta un astfel de comunicat a fost pusă în discuție de către Petru Lascău).

Chiar dacă deciziile se iau totuși în spatele ușilor închise, zecile de articole și miile de comentarii din blogosfera evanghelică arată clar că, în epoca în care trăim, Internetul contează ca și eșichier pentru mișcările de politică confesională ale evanghelicilor români, aflați, evident, într-o perioadă încă nefastă a istoriei lor.

Oricît de tragic ar suna (pînă la grotesc), din cazurile-necazurile amintite, de cîștigat a avut… Alin Cristea, care a avertizat de ani de zile (înainte de a exista blogosfera evanghelică) că prostia… (nu) doare; dar mai ales că lipsa de solidaritate a evanghelicilor e pur și simplu… criminală! Ucide speranța unor generații (de sacrificiu)…