Cine este Iosif Țon?

Din manuscrisul cărții „Cazul Iosif Țon (2010-2011)”:

“Cine este Iosif Țon?” este o întrebare incomodă, o interogație care pune în lumină criza instituțională a confesiunilor neo-protestante din România și a coreligionarilor lor din diaspora. “Cine este Iosif Țon?” nu este o chestiune care poate fi tratată separat de întrebarea “Cine sunt evanghelicii români?”

A ridica, în 2011, întrebarea “Cine este Iosif Țon?” înseamnă, de fapt, a-i provoca pe evanghelicii români să-și redefinească identitatea, una nu omogenă, se înțelege, dar o identitate pentru care, în anul morții lui John Stott, eticheta “evanghelică” contează.

Iosif Țon este John Stott al românilor. Prin cărțile pe care le-a scris, prin marile proiecte pe care le-a inițiat în România evanghelică – Radio Vocea Evangheliei, Universitatea Emanuel, Alianța Evanghelică din România, politica editorială a Societății Misionare Române, dar mai ales prin statura sa publică, Iosif Țon simbolizează evanghelicul român. […]

Însă, cum spuneam, în cele din urmă Iosif Țon nu e decât o oglindă. Nu teologia lui Iosif Țon e punctul terminus al polemicilor din acest an, ci teologia evanghelicilor din România. În acest an s-au ridicat, mai mult ca niciodată, întrebări de genul: Care este teologia evanghelicilor din România? Care sînt teologii evanghelici din România – unde sînt cărțile și articolele lor? Cum rezistă Mărturisile de credință la o evaluare consistentă? Dar Statutele Uniunilor de biserici?

Așadar, Iosif Țon este, pentru evanghelicii români, buturuga mare în care se oprește carul mic.