Unde cresc sălciile (4)

Unde cresc sălciile – Kim Vogel Sawyer, Life, Oradea, 2011, 307 p.

“O rafală puternică de vânt vâjâi, izbind ramurile sălciei plângătoare de scândurile din lemn. Pe când era doar o copiliță, poate de zece sau de unsprezece ani, Anna Mae o întrebase pe mama ei cum de putea fi atât de sigură că Dumnezeu există. Mama ei zâmbise blajin, o luase de mână și o dusese la salcia plângătoare. Răspunsul ei liniștitor, folosind salcia ca exemplu viu pentru cuvintele ei, îi dăduse lui Anna Mae toată siguranța de care avea nevoie pentru a avea încredere deplină că Dumnezeu era prezent și că Îi păsa.

Ramurile loviră iar, de data aceasta cu și mai multă forță. Marjorie, cu ochii mari deschiși, se întinse după mama ei. Anna Mae o luă în brațe strângând copila udă la pieptul ei și șoptind:

– Liniștește-te, îngeraș. Acela e doar felul lui Dumnezeu de a-mi aduce aminte că El mă ascultă.

Dorothy își încreți fața de uimire.

– Ha?

Ana Mae zâmbi.

– Vezi, draga mea, rădăcinile unei sălcii cresc adânc, departe sub pământ spre sursa apei. Asta o ține în viață chiar și atunci când totul în jurul ei se uscă. Credința lucrează în același fel. Crește foarte adânc în sufletele noastre ca să ajungă la Izvor – la Dumnezeu – și ne ajută să rezistăm atunci când apar greutăți.” (p. 189)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: