“Când folosește verbul “a crede”, Ioan îl pune la prezentul continuu, deoarece este ceva ce trebuie să continui să faci. Un singur pas prin credință nu mântuiește pe nimeni. Credința continuă este cea care te mântuiește. Credința este un proces continuu, așa că nu poți spune: “Am crezut o dată, prin urmare, sunt mântuit.” Nu, ci tu continui să crezi. “Oricine continuă să creadă în El…” Credința este o relație continuă de încredere și supunere. Dacă încetezi să crezi, încetezi să fii credincios și poți cădea în necredință. Pavel vorbește îndelung despre aspectul acesta în Romani 11. El spune că unii evrei au căzut și că “dacă nu continui să rămâi în bunătatea aceasta, vei fi tăiat și tu”. Nu credința pe care ai avut-o în urmă cu douăzeci de ani te va mântui, ci credința pe care o vei avea la sfârșit; nu credința de la început, ci credința de la sfârșit.” (p. 44-45)
7 septembrie 2017 la 14:17
A republicat asta pe RoEvanghelica.