“Așa cum se întâmplă de obicei, problema reală e mai degrabă teologică decât etnică ori chiar politică. Întrebarea nu este dacă credem în Dumnezeu, ci în ce fel de Dumnezeu credem. Există aspecte ale caracterului Său care explică atitudinile și acțiunile, dar care sunt ignorate sau neglijate în predicarea contemporană. Un exemplu evident este gelozia Sa. Când ai auzit ultima dată o predică despre gelozia Sa pentru Numele Său (reputația Sa) și pentru poporul Său? Apoi ar fi neprihănirea Lui, care explică de ce îi binecuvântează pe unii și îi blestemă pe alții, de ce îi vindecă pe unii și îi omoară pe alții, de ce îi iubește pe unii și îi urăște pe alții. Sentimentele Lui față de noi sunt mult mai importante decât sentimentele noastre față de El. Ce Îl bucură și ce Îl întristează, ce Îl mulțumește și ce Îl mânie? Când ai auzit ultima oară o predică în care să fie explicată mânia Sa, cauzele și efectele ei asupra indivizilor și a societății? (Citește Romani 1 pentru dovezi ale faptului că El e mânios acum pe Marea Britanie).
O generație hedonistă nu vrea să audă despre asemenea lucruri, așa că îi oferim un creștinism facil, a cărui “Evanghelie” e rezumată în aceste trei cuvinte: “Dumnezeu te iubește”, mesaj pe care nu l-au predicat nici Isus, nici apostolii (vezi cărțile mele: Este Ioan 3:16 esența Evangheliei? și Dumnezeul neprihănirii și Evanghelia neprihănirii, Editura Metanoia 3011).” (p. 159-160)
20 septembrie 2019 la 20:27
A republicat asta pe RoEvanghelica.