Un comentariu pe blogul lui Dyo (10.09.2011)

Dyo a scris o postare cu titlul: Cum se poate asigura un creştin că a înţeles Scriptura bine?

Iată comentariul meu:

Apropierea de Scriptură ar trebui să ducă la găsirea Domnului Scripturii.

Nu sînt convins că un creștin trebuie să se asigure că a înțeles Scriptura bine, ci să se asigure că îl caută pe Domnul Scripturii.

Și asta din mai multe motive. Iată unul dintre ele: La începutul secolului XX, 90% dintre români erau analfabeți. Cum ar fi putut să înțeleagă Scriptura SCRISĂ dacă nu știau să citească? Aici discuția se nuanțează: avem nevoie de auzirea Scripturii. Sau de auzirea Evangheliei?

Scriptura cuprinde, nu-i așa?, mult mai mult decît… Evanghelia.

Cronicile, Eclesiastul, Proverbele, Apocalipsa!

Scriptura e IMENSĂ! – iată un alt motiv pentru care nu m-aș grăbi să mă asigur că am înțeles bine Scriptura.

Și mai e și tradusă… (deci majoritatea nu avem acces la ea în perimetrul limbilor și culturilor în care a apărut)

Ca să fie totul și mai complicat, David Pawson ridică întrebarea: Este Ioan 3:16 nucleul Evangheliei? În cartea cu același nume, autorul face afirmații șocante! Dar pertinente!

Viața e complexă, ne depășește puterea de înțelegere, nu și puterea de a o trăi, în diverse ritmuri și felurite culturi…

Iar Dumnezeu e necuprins!

De ce Scriptura ar fi mai puțin complexă decît viața și mai de cuprins decît Cel care ne-a dăruit-o?

Îl ultimii ani am fost tot mai uimit de pretențiile unora, pe liste de discuții și bloguri, cum că Scriptura are răspunsuri la toate întrebările…

Dimpotrivă, eu am observat că, dacă mergi la Scriptură cu întrebări, deseori te întorci cu și mai multe întrebări…

Bucurați-vă totdeauna!, zice Pavel.

TOTDEAUNA????

Marius Cruceru scria: Creștinii au dreptul să fie triști.

Iona, Ilie, Isus – au fost întristați de moarte…

La începutul psalmilor citim despre cel care își găsește plăcerea în Legea Domnului, cugetînd la ea ZI ȘI NOAPTE!

Iar o cerință maximală!

Decît să ne fariseim însușindu-ne, în mod exagerat, diverse seturi de reguli de interpretare a Scripturii (și aplicare a ei – Iacov: Fiți împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înșelîndu-vă singuri), mai bine să ne cercetăm sistematic inima, căci Dumnezeu nu se uită la ce se uită oamenii, ci la inimă.

Destinele tîlharilor de pe cruce sînt fundamental opuse nu pentru că unul dintre ei s-ar fi asigurat că a înțeles Scriptura bine (în sensul discuției noastre)…

Nici curva Rahav nu a ajuns în galeria eroilor credinței pentru că ar fi făcut cursuri de hermeneutică la fără frecvență…