Tolba cu tîmpenii (000047)

„Cea mai reușită performanță a unui cor este aceea când întreaga adunare va cânta împreună cu el.” – Petru Lascău

E trist că Petru Lascău folosește astfel de afirmații populiste în contextul în care se autovictimizează și nu discută lucruri serioase pe blogul său, eventual după o lună sau două, cînd se mai calmează… Pardon, cînd îi mai trece din entuziasm..

Tristețea e și mai mare cînd întîlnim astfel de formule superficiale în același articol în care apar și formule reușite precum: „Când biserica încurajează performanțele de scenă ea se transformă în artiști și spectatori.” Dar astfel de afirmații au limitele lor, iar Petru Lascău se pare că nu își creditează cititorii că le vor găsi…

Ambele formule ar merita dezbătute, nu folosite ca hapuri pe care Petru Lascău (sau altcineva) să le îndese pe gîtul cititorilor săi. Pe de altă parte, există destule cărți BUNE care tratează pe larg aceste chestiuni, inclusiv cu exemple. Ca de obicei, Petru Lascău nu apelează la astfel de resurse.

Nu aici o să-mi pun întrebarea „De ce mai scrie Petru Lascău în aceste zile pe blogul său?”.

Nu acum o să nuanțez formulele dure ale pastorului recent demisionat-entuziasmat.

Mă voi referi doar la faptul că un cor cîntă pe voci, acompaniat de orgă, pian sau alte instrumente, ceea ce implică un efort consistent de ARMONIE și INTERPRETARE. Cu alte cuvinte, are loc un eveniment artistic, la care participă oameni cu o anume competență, disciplină, cultură muzicală, maturitate spirituală etc.

A avea așteptări ca publicul să se poată integra instantaneu în acest efort colectiv al UNORA este o gafă imensă. Sau e o tactică populistă atît de des folosită de pastori și alți doritori să cîștige facil simpatia maselor…

Înțeleg preferința pastorului penticostal (care coincide în mare măsură cu preferința mea) în ceea ce privește închinarea publică a adunării creștine. Dar discuția este luuuungă! Eu sînt dispus oricînd pentru o dezbatere publică pe vreun blog, timp de 6 luni cel puțin. (zeci de ani am acompaniat biserica la orgă, pian, chitară) Însă nu cunosc nici pastori doritori de astfel de dezbateri serioase, nici muzicanți, nici cititori. Toată lumea e… ocupată!

Dacă ar fi să ne luăm după logica pastorului, am putea să parafrazăm: Cea mai reușită performanță a unui solist este aceea când întreaga adunare va cânta împreună cu el. A gîndi AȘA este o tîmpenie!

Corul sau solistul realizează un act artistic, iar despre rolul actului artistic în comunitatea umană religioasă sînt multe de spus. Și despre arhitectura urîtă a bisericilor neo-protestante. Și despre o droaie de alte reflexe care apar în ghetourile pocăiților.

Iarăși, am putea parafraza: Cea mai reușită performanță a unui predicator este aceea când întreaga adunare va rosti împreună cu el predica.

Pregătiți atunci aparatele de copiat predici atunci, idioților!

De ce să predice DOAR pastorul? Să predice toți deodată! Aceeași predică! Că și se roagă toți deodată la penticostali, și cîntă toți deodată…

Un răspuns to “Tolba cu tîmpenii (000047)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: