Evenimentul zilei despre blogul lui Emanuel Adrian Sârbu: „Un blog pentru sinucigaşi şi părinţi distruşi”

„Emanuel Adrian Sârbu ţine în casă, la loc de cinste, un cablu de remorcare. L-a primit cadou în urmă cu ceva vreme de la un prieten, pe care, de fapt, nu l-a întâlnit în persoană niciodată. S-au apropiat în schimb pe internet, pe un blog pe care Adrian l-a creat special, în urmă cu patru ani, pentru cei cu gânduri de sinucidere. Cablul a sosit prin poştă, după ce Adrian şi-a rugat prietenul din spaţiul virtual, un bărbat nefericit din dragoste, să nu se spânzure cu el, ci să i-l trimită lui, spre păstrare.

Cu asta se ocupă Adrian, între muncă şi viaţa de familie. Le răspunde celor care scriu pe blog că au decis să-şi pună capăt zilelor. […]

Sunt în jur de 400 de „poveşti” despre suicid pe blogul lui Adrian, până acum. Printre ele, o femeie i-a atras atenţia. E „o doamnă” care scrie sub diverse pseudonime şi care l-a impresionat profund pe moderatorul grupului de suport. Adrian nu a reuşit, oricât a încercat, să o „provoace”, să afle detaliile dramei care a adus-o acolo.

Despre ea ştie doar câteva aspecte. Ştie că e intelectuală, că e genul de mamă „care şi-a găsit împlinirea în familie”. Şi că i s-a sinucis copilul. De atunci, intră frecvent pe grupul de suport şi scrie mesaje optimiste. „Este mai puternică decât marea majoritate a celor care sunt pe blog. Cred că-ţi trebuie o tărie de caracter fantastică să-ţi găseşti loc în a-i ajuta pe alţii care au acele gânduri pe care le-a avut copilul tău înainte de a se sinucide. Ea îi consiliază, îi face să privească din perspectiva părintelui care şi-a pierdut un copil. Se implică, e mereu cu sfaturi, cu fiecare cuvânt de încurajare. Le cere să se gândească la drama părinţilor pe care îi laşi în urmă”, descrie Adrian. […]

Adrian crede că internetul oferă spaţiul cel mai potrivit de comunicare acestor persoane adunate la el, pe blog. Mai ales într-o ţară ca România. Totul e sub anonimat, pentru a nu fi nimeni strivit de prejudecăţi. Acesta e un alt aspect legat de suferinţa produsă de pierderea unui copil în urma sinuciderii: societatea care te marginalizează.”

www.evz.ro – 27 septembrie 2011

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: