Credință și îndoială (8)

Credință și îndoială – John Ortberg, Editura Scriptum, Oradea, 2011, 187 p.

““Incertitudinea” este un minunat memento al acelui mic detaliu care nu-mi dă pace și pe care adesea îl uit, și anume că nu sunt Dumnezeu. […] Incertitudinea este una dintre formele suferinței care pot zidi caracterul. Poate că o parte din actul de a mă încrede în Dumnezeu este să am încredere că El îmi va da o cunoaștere deplină cu privire la El la momentul potrivit.

În credință, la fel ca într-o relație de prietenie romantică, încrederea în sine exagerată poate constitui o problemă. Poate că sună ciudat, dar unii oameni ar fi niște credincioși mai buni dacă ar avea puțin mai multă îndoială. Cunosc un bărbat care a chelit prematur. (De fapt, se mai poate cheli și altfel?) E un tip care pune mare accent pe credință. Susține că dacă el e suficient de sigur de un răspuns, Dumnezeu este obligat să-i dea lucrul de care este sigur. E convins că progresul calviției este o dovadă a lipsei lui de credință. Crede sincer că dacă ar avea suficientă credință, ar crede că Dumnezeu îi va da păr și ar avea păr. (Poate că are dreptate – dar atunci pentru ce a creat Dumnezeu Rogaine? – produs pentru tratatea calviției)

Uneori oamenii folosesc expresii de genul “Am un cuvânt din partea Domnului” cam cu prea multă ușurință. Certitudinea că știu tot ce se poate ști despre Dumnezeu îi împiedică să știe adevărul despre ei înșiși. “Eu nu am încredere în acei oameni care știu atât de bine ce dorește Dumnezeu de la ei – spunea partizana drepturilor politice pentru femei, Susan B. Anthony – pentru că observ că asta întotdeauna coincide cu propriile lor dorințe.” Uneori puțină incertitudine modestă i-ar împiedica să-L facă pe Dumnezeu să pară absurd. Prietenul meu penticostal Gary a participat odată la un serviciu religios unde un bărbat s-a ridicat în picioare și s-a adresat bisericii: “Așa vorbește Domnul: «Așa cum am fost cu Avraam când a condus poporul Israel prin pustiu, tot așa voi fi și cu voi.»” El a ocupat loc, iar soția lui i-a șoptit ceva la ureche. Omul s-a ridicat din nou în picioare. “Așa vorbește Domnul: «Am greșit. Era vorba de Moise.»”” (p. 141-142)

Un răspuns to “Credință și îndoială (8)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: