“Ce este “pocăința”? Înseamnă să-ți pară rău – poate extrem de rău – pentru ce ai făcut? Aceasta se numește remușcare și este un sentiment lăudabil, însă nu e pocăință. Cei mai mulți dintre noi regretăm consecințele păcatului nostru: pedeapsa, relațiile distruse, acuzațiile și scandalul. Pocăința înseamnă, după cum spunea odată un școlar, să-ți pară suficient de rău încât să te oprești. Martin Luther formulase aceeași idee puțin mai teologic: “Cea mai adevărată pocăință este să nu mai faci acel lucru.” Un evanghelist renumit obișnuia ca la sfârșitul fiecărei întruniri să spună următoarele cuvinte: “Nu ieși în față ca să Îl accepți pe Mântuitorul decât dacă ești pregătit să-ți lași păcatele pe scaun!”
Aceasta este pocăința: să fim gata să renunțăm la păcatele noastre. Aceasta arată că dorim cu adevărat să fim salvați și mai arată din ce suntem salvați. E imposibil să rămânem în păcatele noastre și să fim mântuiți. Cele două sunt incompatibile.” (p. 100)
Romania Evanghelica 
Lasă un răspuns