Sexualitatea și supremația lui Cristos (10)

Sexualitatea și supremația lui Cristos – Editori: John Piper, Justin Taylor, Editura Scriptum, Oradea, 2009, 320 p.

“Pentru puritani, căsătoria era un teatru al plăcerilor după voia lui Dumnezeu. Felul în care înțelegeau puritanii scopul căsătoriei este prezentat bine în Mărturisirea de credință de la Westminster (1648): XXIV:ii: “Căsătoria a fost rânduită pentru sprijinul reciproc al celor doi soți, pentru înmulțirea omenirii într-un mod legitim și a Bisericii cu o sămânță sfântă și pentru prevenirea necurăției.” Toți puritanii subscriau la acest scop întreit al căsătoriei.

Concepțiile lor ar putea fi rezumate în felul următor: dacă romano-catolicii aveau tendința să accentueze Geneza 1:28 (“creșteți și înmulțiți-vă”), iar luteranii subliniau 1 Corinteni 7:9 (“este mai bine să se căsătorească decât să ardă”), puritanii erau înclinați să facă apel la Geneza 2:18 – “Nu este bine ca omul să fie singur.” Cu alte cuvinte, Biserica Romano-Catolică accentua procrearea, luteranii insistau asupra protejării, iar puritanii, în timp ce erau de acord cu ambele de mai sus, puneau accentul pe tovărășia în viață și parteneriatul în slujirea lui Dumnezeu.

Acest accent a fost considerat realizarea istorică trainică a puritanismului în ce privește sexualitatea.” (p. 304)

Publicitate