Dragoste nebună (1)

Dragoste nebună – Francis Chan, Editura Scriptum, Oradea, 2011, 151 p.

“Ce reacție ai avea dacă ți-aș spune: “Nu te mai ruga”? Dacă ți-aș spune să nu-I mai vorbești lui Dumnezeu un timp, în schimb să te uiți cu foarte mare atenție la El înainte de a mai rosti un cuvânt? Solomon ne-a avertizat să nu rostim cuvinte pripite în prezența lui Dumnezeu. Asta fac cei nebuni. Și, de multe ori, asta facem noi.

Noi suntem o cultură dependentă de tehnologie, nu de comunitate, o societate în care cuvintele rostite sau scrise sunt ieftine, ușor de obținut și abundente. În cultura noastră totul e permis; teama de Dumnezeu aproape că lipsește cu desăvârșire. Suntem înceți la ascultare, grabnici la vorbire și iuți la mânie.

Înțeleptul vine la Dumnezeu fără să spună niciun cuvânt și se cutremură în prezența Lui. În aparență, să privești la Dumnezeul invizibil poate părea o acțiune imposibilă. Însă Romani 1:20 ne spune că prin intermediul creației, vedem “însușirile nevăzute ale Lui” și “dumnezeirea Lui”.” (p. 19)

“După ce ai cugetat la Dumnezeul care a creat galaxiile și omizile, poate simți din nou imboldul de a te minuna de Acela care șade pe tron și este lăudat pentru veșnicie de niște ființe atât de fascinante, încât, dacă ar fi portretizate, ar constitui un subiect principal de știri timp de săptămâni întregi. Dacă nu ești copleșit de măreția Lui, recitește Isaia 6 și Apocalipsa 4 cu voce tare și rar, încercând să pătrunzi cu toată ființa ta mesajul pe care cei doi autori încearcă să-l transmită.

Modul adecvat de a încheia acest capitol este același mod în care l-am început – rămânând într-o tăcere plină de înfiorare înaintea unui Dumnezeu puternic și vrednic de temut, a cărui măreție extraordinară devine tot mai evidentă pe măsură ce vedem micimea noastră în comparație cu El.” (p. 30)

Publicitate