Atenție la dezinformările de pe site-ul Bisericii Providența din Oradea

Silviu Tatu: Unii străjeri se trezesc

1. Data April 23, 2011 este greșită.

Autorul articolului, Silviu Tatu, scrie la un moment dat: „Iată că nu se sfârşeşte anul şi fr. Ioan Peia, iniţiatorul mişcării naţionale de rugăciune şi post, reclamă ereziile lui Oyakihlome…”

O astfel de formulă indică că este vorba de sfîrșitul acestui an și nu de prima parte a anului – 23 aprilie 2010!

La sfîrșitul articolului este atașată Scrisoarea lui Ioan Peia, care este datată: 27.10.2010!

Data este greșită, este vorba, de fapt, de 27.10.2011, așa cum Marius Cruceru a corectat pe blogul lui.

Așadar, dacă Silviu Tatu își intitulează articolul „Unii străjeri se trezesc”, referindu-se la scrisoarea lui Ioan Peia din 27 octombrie 2011, atunci data postării articolului lui Silviu Tatu nu poate fi 23 aprilie 2011, ci trebuie să fie după 27 octombrie 2011!

2. Numele lui Chris Oyakhilome este scris greșit în articolul lui Silviu Tatu: Oyakihlome. De 4 ori!

În cele două paragrafe citate în articol din Scrisoarea lui Ioan Peia, numele pastorului Chris apare însă corect, de 2 ori.

Silviu Tatu nu avea nimic altceva de făcut decît să copieze numele de acolo (sau să-l verifice pe Internet).

La cît e de chițibușar, n-ar fi fost un așa efort mare pentru doctorul în poezie ebraică, nu?

Această chestiune a scrierii incorecte a numelor nu e una secundară, cum ar părea la prima vedere. De mai mulți ani am semnalat ZECI de cazuri și am solicitat public corectarea greșelilor și adoptarea unei atitudini serioase în ceea ce privește numele pe care le menționează pocăiții în public.

Eu însumi am trecut printr-o astfel de situație neplăcută acum cîțiva ani, cînd, în loc de Vasile Talpoș, am scris Vasile Taloș, într-un număr al revistei electronice Confesionala. Mi-am asumat greșeala în următorul număr, dar cineva care, mai apoi, a preluat articolul meu (în interes propriu), nu a preluat și corectarea pe care am făcut-o.

3. Titlul articolului nu este susținut de argumentul ideatic al articolului.

De fapt, articolul nu urmărește o linie ideatică, ci doar informează că a apărut Scrisoarea lui Ioan Peia, într-un context care ține de perioada 2010-2011.

Pentru Silviu Tatu Scrisoarea lui Ioan Peia este „un început important”.

Dar însuși Silviu Tatu scrie: „Mai rămâne să îi vedem pe ceilalţi lideri ai mişcării Străjerilor, mai ales pe Ioan Demeter şi Iosif Ţon, capitulînd…”.

Silviu nu menționează decît un lider (1 bucată!) al Străjerilor, pe Ioan Peia, nu menționează pe „unii” lideri ai Străjerilor.

În cel mai bun caz, titlul articolului ar putea fi, cu greu, „dedus” din formula: „Materialele încep să circule printre păstori de diverse confesiuni, care realizează şi ei gravitatea situaţiei.”

Dar, cum despre Silviu Tatu se crede că este de obicei atent la detalii, prefer să indic spre concluzia că a făcut din țînțar armăsar! Putea foarte bine să semnaleze apariția Scrisorii lui Ioan Peia fără să dea articolului său un astfel de titlu senzațional. Că, după cum se vede FOARTE BINE, nu indică alt „trezit” decît pe Ioan Peia.

4. Silviu Tatu scrie că Ioan Peia „reclamă ereziile lui Oyakihlome”.

Dar Silviu Tatu nu scrie că Ioan Peia s-ar fi dezis de Mișcarea Străjerilor!

Ori discuția din contextul 2010-2011 este depre Mișcarea Străjerilor din România, nu despre vreo mișcare din străinătate.

5. Scrisoarea lui Ioan Peia nu conține cuvîntul „eretic” sau „erezie”.

Nici Comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste din 8 decembrie 2010 nu conține „eretic” sau „erezie”.

Silviu Tatu însă folosește cuvîntul „eretic” o dată, cuvîntul „erezie” de 3 ori (!) și cuvîntul „erezii” o dată.

Silviu Tatu scrie că Ioan Peia „reclamă ereziile lui Oyakihlome”. Dar Ioan Peia nu folosește cuvîntul „erezii” în scrisoarea lui.

Ridicînd discuția la un nivel mai înalt, trebuie să observăm modul jalnic în care persoane publice din mediul evanghelic folosesc cuvîntul „erezie” cu multă „generozitate” (ca să nu mai vorbim de regimentele de comentatori anonimi de pe bloguri și de la colțul bisericilor).

Dar aceștia nu indică de fapt în ce constă erezia, care trebuie indicată CONFESIONAL prin apelul la documentele CONFESIONALE de funcționare ale organismului CONFESIONAL.

O erezie nu este demascată, sancționată și contracarată doar de un singur om.

O erezie este declarată ca atare de către o comisie constituită în mod CONFESIONAL.

Cum am arătat imediat după ce a apărut Comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste, acesta este nul întrucît hotărîrile menționate nu au la bază Mărturisirea de credință a Cultului Baptist și Statutul Cultului Baptist.

6. Nici Silviu Tatu nu face apel la cele două documente CONFESIONALE pentru a indica în ce constau „ereziile”.

În mod ciudat (dacă nu cumva chiar josnic), Silviu Tatu face apel la numele a 3 teologi baptiști: „Fraţii Emil Bartoş, Radu Gheorghiţă şi Silviu Tatu au confirmat intuiţiile iniţiale de erezie.”

Presupun că Silviu Tatu face referire la Colocviul de la Biserica Providența Oradea din 27-29 ianuarie 2011, la care au fost invitați nu doar cei trei menționați, ci și Marius Cruceru, decanul Facultății de Teologie a Universității Emanuel din Oradea (pe care Silviu Tatu nu îl menționează).

Iată cîteva dintre impresiile lui Teofil Stanciu (din Biserica Providența) despre „celebrul” colocviu de la începutul anului:

a. „În orice caz, mișcarea „Străjerii” este un prilej de coagulare a forțelor teologice pe tărâm evanghelic. Cert este că această grupare ar fi indicat să aibă o teologie sau măcar niște principii articulate și unanim acceptate. Chiar dacă se vorbește deja despre o „grupare eretică”, erezia e încă greu de dovedit, de vreme ce legăturile cu Pastor Chris și evanghelia prosperității nu sunt certificate și asumate oficial.”

b. „În ce mă privește, erezia străjerească nu a fost dovedită fără echivoc. Acest fapt are două cauze. Pe de o parte avem lipsa unei dogme pneumatologice bine articulate (carență recunoscută de către vorbitori), iar pe de alta, lipsa unei teologii asumate explicit de către gruparea în discuție. Până acum, doar evanghelia prosperității poate fi cu adevărat incriminată. Căutarea „darurilor” se regăsește și în practica penticostală, cult pe care, din câte știu, baptiștii nu-l consideră eretic, cu toate că admit că unii mai întrec măsura în anumite privințe.”

c. „Toți conferențiarii au recunoscut însă că între cei atrași de atmosfera și spiritul mișcării „Străjerii” există oameni mânați de cele mai oneste intenții. Dar că s-ar putea să fi greșit locul unde caută.”

d. „Am înțeles din subtextul alocuțiunilor că e foarte greu ca deciziile și acțiunile întreprinse să fie cu totul degrevate de interese politico-eclesiale.”

e. „Acest colocviu a fost util, însă doar a deschis anumite „dosare” sensibile. Dacă nu va fi urmat și de alte întreprinderi similare, se va dovedi cu totul insuficient pentru nevoile actuale ale evanghelicilor români.”

f. „A lipsit făgăduita dezbatere pe marginea Mărturisirii de credință.”

Avînd în vedere cele de mai sus, consider afirmația lui Silviu Tatu – „Fraţii Emil Bartoş, Radu Gheorghiţă şi Silviu Tatu au confirmat intuiţiile iniţiale de erezie.” – a fi o dezinformare și folosită în „interes politico-eclesial”.

7. Silviu Tatu își deschide articolul indicînd spre „asocierea publică dintre mişcarea naţională de rugăciune şi post, recent cunoscută ca „Străjerii”, cu învăţăturile ereticului Chris Oyakihlome”.

A susține o astfel de „asociere publică” este o greșeală elementară, din moment ce Comunicatul Străjerilor din 10 decembrie 2010 precizează PUBLIC:

„Declarăm că Mișcarea Străjerilor din România este independentă de orice alte mișcări spirituale din America, Africa și celelalte continente.”

Așadar, dacă Silviu Tatu se referă la vreo asociere PUBLICĂ a Străjerilor cu pastorul Chris o face pe cont propriu. Dezinformează!

Străjerii și-au făcut PUBLICĂ poziția lor.

Străjerii reprezintă o mișcare greu de definit, cu o varietate de nuanțe confesionale și de manifestări religioase, iar a-i eticheta pe TOȚI Străjerii drept asociați PUBLIC cu pastorul Chris este o greșeală pe care Silviu Tatu, în mod pătrățos, o face nu în mod neintenționat!

8. Vorbind despre confuzia din bisericile evanghelice din anul 2011, Silviu Tatu scrie:

„Anul 2011 a adus cu el un nou val de confuzie în bisericile evanghelice din România, deschis de asocierea publică dintre mişcarea naţională de rugăciune şi post, recent cunoscută ca „Străjerii”, cu învăţăturile ereticului Chris Oyakihlome. [în textul lui Silviu Tatu urmează mențiunea că au fost 250 de români în Africa de Sud]

Confuzia a crescut şi mai mult când Dr. Iosif Ţon s-a asociat cu Străjerii, fără să fie în stare să sesizeze nici dânsul erezia din mijlocul lor. Între timp conducerea Bisericii Baptiste „Providenţa” se informează şi ia decizia radicală de separare de cei vinovaţi.”

Dar asocierea lui Iosif Țon cu Străjerii a avut loc în toamna anului 2010!

Ce înseamnă atunci, pentru Silviu Tatu, expresia „între timp”?…

Chestiunea cronologică este importantă în numeroase analize ale mele din ultimii ani cu referire la fenomenele din spațiul confesional evanghelic.

Să încercăm să punem cap la cap informațiile, pentru a obține o cronologie a evenimentelor.

9. Cronologie

Septembrie 2010 – 5 persoane din Biserica Baptistă Providența participă la conferință cu pastorul Chris în Africa de Sud

7-14 noiembrie 2010 – Iosif Țon ține prelegeri la Biserica Baptistă Providența, plină în fiecare dintre cele 7 zile

14 noiembrie 2010 – Iosif Țon anunță pe site-ul Străjerilor că s-a asociat cu Mișcarea Străjerilor

17 noiembrie 2010 – Marius Cruceru începe pe blogul său campania publică de denigrare a lui Iosif Țon

20 noiembrie 2010 – Comunicatul lui Paul Negruț, care lansează ideea că Iosif Țon nu mai este baptist

21 noiembrie 2010 – Lucian Ciupe își dă demisia ca pastor al Bisericii Baptiste Providența, fiind prima victimă a situații create de Cazul Străjerii

28 noiembrie 2010 – Minciuna pastorului Doru Hnatiuc la Biserica Emanuel

8 decembrie 2010 – Comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste (afișat în 14 decembrie 2010), în care este menționată și decizia retragerii ordinării de pastor lui Iosif Țon

10 decembrie 2010 – Comunicatul Străjerilor

ianuarie 2011 – conducerea Bisericii Providența discută cu Străjerii din Biserica Providența (vreo 14) și le comunică în scris măsurile disciplinare hotărîte

5 februarie 2011 – Întîlnirea bărbaților (vreo 25) – 5 ore în care discuțiile au fost dominate de Alin Cristea

martie 2011 – Lui Lucian Ciupe i se retrage ordinarea de pastor de către Comunitatea Baptistă din Oradea

10. Comentarii la Cronologie

I. Prima observație care se poate face este că articolul lui Silviu Tatu nu îl menționează Lucian Ciupe ca și parte a contextului „confuziei” perioadei 2010-2011, sau, mai degrabă, ca prima victimă a contextului iscat de Mișcarea Străjerilor.

Formula „Între timp conducerea Bisericii Baptiste „Providenţa” se informează şi ia decizia radicală de separare de cei vinovaţi.” nu are de a face (direct) cu Lucian Ciupe, care nu a fost în Africa de Sud, a declarat că nu este carismatic și, după minciuna pastorului Doru Hnatiuc, a mai trimis o scrisoare Bisericii Providența în care afirma: „Asocierea persoanei mele în prezent cu Chris (Africa de Sud) și Mișcarea Străjerilor este o MINCIUNĂ.”

Conducerea Bisericii Providența nu a citit scrisoarea în plenul întîlnirii de duminica.

II. Formula „Între timp conducerea Bisericii Baptiste „Providenţa” se informează şi ia decizia radicală de separare de cei vinovaţi.” este arogantă și dezinformează.

DE UNDE s-a informat conducerea BBP?

CÎND?

Iată un citat din scrisoarea conducerii BBP (21 ianuarie 2011) către un inculpat:

„Biserica Baptistă Providența Oradea, al cărei membru sunteți, prin reprezentanții ei, împărtășește punctul de vedere al Consiliului Uniunii Bisericilor Baptiste din România referitor la recomandarea de a ne delimita de învățăturile nebiblice ale celor două mișcări.”

Iată de unde s-au „informat” – din Comunicatul consiliului Uniunii Baptiste, care NU face apel la Mărturisirea de credință sau la Statutul Cultului Baptist!

CÎND s-au informat? Aici chestiunea devine MULT mai complicată!

Silviu Tatu scrie: „Între timp”!

Cînd va fi clarificată această enigmă – ce înseamnă, pentru Silviu Tatu, „între timp”, s-ar putea să se clarifice și „interesele politico-eclesiale” pe care le-a slujit conducerea BBP, căci nu biserica au slujit-o, nici adevărul.

Scrisoarea din 20 ianuarie, 2011, constînd din două pagini cu text pe întreaga pagină, e semnată de Aurel Burtic – Prezbiter, Teofil Tășădan – Prezbiter, Ioan Cioară – Secretar și conține următoarea formulă de început:

„Participarea d-voastră la întâlnirile Mișcării străjerilor din România și la sesiunea Școlii de vindecare din Africa de Sud, condusă de Chris Oyakhilome, a adus îngrijorare în cadrul bisericii noastre, încă din toamna anului 2010, când am avut certitudinea aderării câtorva membrii ai bisericii la aceste mișcări.”

Aurel Burtic are de dat Bisericii niște explicații în legătură cu “toamna anului 2010”, expresie ambiguă care apare în documentul din care am citat mai sus.

De ce să se fi îngrijorat Aurel Burtic și Comitetul Bisericii Providența încă din “toamna anului 2010”, când Comunicatul Consiliului, la care se raportează, a fost aprobat, la Arad, în 8 decembrie și afișat pe site-ul Uniunii Baptiste în 14 decembrie! Trecuse “toamna anului 2010”.

Mai mult, de ce îngrijorarea față de străjerii din Biserica Providența a apărută doar în “toamna anului 2010”, când ei se rugau, seară de seară în clădirea Bisericii Providența, de prin ianuarie până în vara anului 2010? Oare în VARA anului 2010 să fi știut deja Aurel Burtic anumite informații în legătură cu străjerii?

Așa cum Comitetul a refuzat să discute cu Biserica despre cauzele demisiei pastorului Lucian Ciupe și să citească bisericii scrisoarea în care acesta se apăra de minciuna pastorului Doru Hnatiuc, și în cazul străjerilor Comitetul a refuzat să aducă problema în cadrul bisericii pentru a o discuta. În astfel de cazuri trebuie să reținem foarte clar că Comitetul impune hotărâri Bisericii, abuzînd de poziția de autoritate pe care o are la momentul respectiv.

Astfel de chestiuni de importanță majoră pentru Biserică trebuie cunoscute de Biserică, care este autoritatea finală. Nu Consiliul Uniunii sau Comitetul Comunității iau decizii în astfel de cazuri, ci BISERICA.

Prezbiterul Aurel Burtic a dat dovadă de ipocrizie în această perioadă delicată pentru Biserica Providența și a manipulat deciziile luate de către Comitet, nu de către Biserică.

Dacă Mișcarea străjerilor a produs îngrijorare “în cadrul bisericii” (ceea ce nu este adevărat; dimpotrivă, străjerii erau bine văzuți în biserică, având o bună mărturie), atunci DE CE a fost invitat Iosif Țon să țină 7 seri de prelegeri și rugat să nu facă afirmații exagerate referitoare la ultimele sale evenimente din viața sa?

III. La întîlnirea bărbaților din 5 februarie 2011, Comitetul Bisericii s-a dovedit depășit în mai multe privințe, fiind nepregătit pentru discuții (la un moment dat, dacă vă vine să credeți, un al treilea prezbiter punea problema lănțișoarelor!). În schimb, cîțiva dintre Străjeri prezenți la întâlnire au lăsat o impresie foarte bună, prezentându-și, calm și echilibrat, poziția și răspunzând întrebărilor, împreună cu clarificările de rigoare.

La acea întîlnire SILVIU TATU NU A PARTICIPAT.

A fost prezent la început, dar, înainte de a începe efectiv întîlnirea, în urma unui foarte scurt schimb de replici cu Alin Cristea, s-a ridicat și a plecat.

Nefiind prezent la acea întîlnire de 5 ore, Silviu Tatu nu a avut ocazia să vadă ce jalnic s-au prezentat cei din conducerea BBP și cu ce demnitate și ton temperat au vorbit Străjerii.

La acea întîlnire, conducerea BBP a venit cu un document de cîteva pagini redactat în stil managerial, pentru „bunul mers al bisericii” și în vederea căutării unui pastor. La 9 luni de la acea întîlnire, iată că încă nu l-au găsit…

După citirea publică, plictisitoare, a acelui document, cîțiva frați au intervenit aducînd în discuție „PROBLEMELE SUFLETEȘTi” ale bisericii!

Urmarea stării – cauzate nu de Străjeri, care s-au retras din biserică, ci de către conducerea BBP, evident incompetentă în fața „problemelor sufletești” – s-a văzut pe parcursul anului 2011 – și alte familii decît Străjerii au frecventat mult mai puțin biserica, scîrbite de situația actuală.

Teofil Stanciu scria încă din februarie 2011 (după Colocviul de la Providența din 27-29 ianuarie 2011): „Apariția mișcării „Străjerii” a fost considerată semnul unei crize. E poate pentru prima dată când am fost martor al unei declarații publice și neechivoce care afirmă că în bisericile evanghelice (cu trimitere mai ales la bisericile baptiste) există o criză și încă una veche. Iar de această criză nu au fost învinuiți enoriașii, ci s-a recunoscut că există o responsabilitate a pastorilor pentru această stare de fapt. S-a făcut vorbire inclusiv despre neînțelegerile la vârf care statuează un model conflictual pentru credincioșii de rând, creând derută și discordie.”

Așadar, Silviu Tatu și alții erau conștienți încă din ianuarie 2011 că nu Străjerii sînt criza, ci ei sînt SEMNUL crizei.

Formula pompoasă a lui Silviu Tatu referitoare la „decizia radicală de separare de cei vinovaţi” nu a rezolvat, de fapt, NIMIC la nivelul „problemelor sufletești”!

Există o responsabilitate a PASTORILOR. Și nu numai a lor.

Cei care știu ce importanță are dezbaterea TEOLOGICĂ trebuie să caute acest tip de dezbatere – teologică, nu politico-eclesială.

Tăcerea școlilor teologice de la Oradea și București indică CRIZA de dezbatere teologică.

Nu de minciunile lui Paul Negruț, Doru Hnatiuc, Marius Cruceru și de dezinformările lui Silviu Tatu și ale altor „gînditori” de etaj inferior are nevoie România Evanghelică, ci de concepte teologice, fapte istorice și eseuri consistente, care să producă o altă generație de evanghelici mai puternică, care nu se lasă păcălită așa de ușor de manipulări youtubiste și decizii abuzive.

De ce i-a trebuit 1 an lui Ioan Peia să-și dea seama de „pericol”?

Ș după „studiul” său (care o fi durat oare cît?) cum de a rezultat o așa penibilă Scrisoare?

Marius Cruceru și Silviu Tatu sînt oameni din lumea academică și știu foarte bine cum trebuie să arate un eseu (teologic) de clasa a XII-a la liceu, de anul I, respectiv de anul IV la facultate, sau un eseu de masterat.

Au folosit Scrisoarea lui Ioan Peia nu pentru că ar fi un eseu teologic de valoare, ci pentru interesele lor politico-confesionale, într-un anumit moment al istoriei evanghelicilor români.

RUȘINE SĂ LE FIE!

11. Orice demers teologic în legătură cu Mișcarea Străjerilor trebuie să înceapă de la nivelul, minim, al discursului pe care l-a stabilit Daniel Cojiță în singurul eseu de luat în seamă despre Mișcarea Străjerilor:

„Deoarece este o nouă orientare în spectrul religios din ţara noastră, cei mai mulţi teologi   s-au grăbit să-i asocieze pe străjeri cu mişcarea carismatică.”

Daniel Cojiță nu menționează care sînt acești “cei mai mulți teologi” din țara noastră.

Ultimul paragraf din eseu susține că “cei mai mulți teologi” din țara noastră s-au înșelat:

„Ca orientare religioasă, străjerii pot fi încadraţi mai degrabă în cadrul curentului numit „cel de-al treilea val” caracterizat de interesul asupra: 1) eliberării de demoni; 2) reconstituirii Cortului lui David; 3) renunţarea la graniţele denominaţionale şi 4) „Power-Evangelisation” (accentul deosebit pus pe evanghelizarea prin vindecări, semne şi minuni).”

Așadar, conform concluziilor acestui eseu, Străjerii din România ar fi neocarismatici (Al treilea val).

În articolul din „23 aprilie 2011”, Silviu Tatu folosește termenul de „carismatic” (extremist) și nu pe cel de „neocarismatic”, pe care însă îl folosise în articolul său din 31 decembrie 2010 intitulat „Cine sunt Străjerii?”…

12. Cei doi ipocriți care „conduc” în prezent Biserica Providența din Oradea sînt Silviu Tatu și Aurel Burtic (de fapt, invers, Aurel Burtic și Silviu Tatu). Spre CE o conduc e greu de zis… Spre Adevăr nu prea cred!…

Dacă am ști ce înseamnă expresia „toamna anului 2010” pentru Aurel Burtic și expresia „între timp” pentru Silviu Tatu, ne-ar deveni mai clare niște lucruri…

Dar nu știm, doar intuim, încercînd să surprindem sclipirile de adevăr printre multitudinea dezinformărilor la care, iată, și Silviu Tatu ia parte, implicînd reputația Bisericii Providența din Oradea.

UPDATE 26 noiembrie 2011

– A fost corectată data: October 29, 2011

– A fost schimbat titlul: Se vor trezi străjerii urmând îndemnului fr. Ioan Peia?

– A fost corectat, în cele 4 locuri, numele: Oyakhilome

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: