Un comentariu pe blogul Vindecătorului

Iar trebuie să spun: Discuția propusă de comentatorul Mitică este la subsol.

Cînd indic nivelul palierului de discuție, nu mă refer în primul rînd la dimensiunea intelectuală, ci la dimensiunea volitivă. Nu se VREA să se privească lumea înconjurătoare de la etajul 3 sau etajul 7.

În Mahalaua Evanghelică există un prost obicei, al reducționismului subiectiv și cîrcotaș.

Degeaba s-ar strădui cineva să construiască un argument ideatic, degeaba titlul INDICĂ subiectul discursului public. Obiceiul rău e ca cei care comentează să se lege, aproape întotdeauna, doar de un aspect sau două, nu de puține ori secundare. Astfel, urmează o discuție la subsol.

În chestiunile ridicate de mine, comentatorul Mitică, în loc să aprecieze și să beneficieze de prezența mea, rară, aici, transformă intersecția noastră într-un pretext, în care numele meu devine central pentru comentariul de subsol.

Am dat 4 nume, se poate scoate numele meu, și atunci rămîn 3 nume și RĂMÎNE discuția de la etajul 3: Care este relația dintre “sistem” și valorile produse de mediul evanghelic românesc?

Cum spuneam, această discuție ar putea fi ridicată, cîndva, pînă la etajul 7, dacă vor apărea analize despre Cazul Iosif Țon și Cazul Vladimir.

Se pot remarca clișeele pe care le folosește comentatorul Mitică: 1) finalitatea studiilor teologice ar fi “pastor sau învățător”, 2) “astăzi nu-i greu să înființezi o nouă biserică”; 3) pentru a pune în practică ideile, viziunile, ar fi nevoie de sponsor.

Resping categoric cele 3 clișee.

1. Finalitatea studiilor teologice nu este pastorația sau pedagogia.

Sînt o droaie de absolvenți de teologie care lucrează în diverse domenii.

E nevoie de absolvenți de teologie la radio, televiziune, în editarea de reviste și bloguri cu tematică religioasă, în domeniul social, juridic, artistic etc.

2. Întotdeauna e greu să înființezi o biserică, sau, mai exact, de înființat o înființezi cumva, dar să o păstrezi dinamică, frumoasă, “mireasă a lui Hristos”, e foarte greu.

Am deplîns în repetate rînduri această mentalitate segregaționistă din mediul evanghelic românesc.

În ceea ce mă privește, în peste 40 de ani am făcut parte din 2 biserici baptiste: cea din Petroșani, unde am locuit pînă la 28 de ani, și Providența din Oradea, unde locuiesc de 16 ani.

În Petroșani era o biserică baptistă și o biserică penticostală. Dacă nu îți plăcea ceva, unde să te duci?

În Oradea și în orașele mari există o astfel de mentalitate, de navetă și de migrație de la o biserică la alta, și disponibilitatea orășenilor de a răbda și lucruri care nu le plac este scăzută.

3. Sînt numeroase exemplele în care oamenii au pornit la drum cu ideile lor FĂRĂ a avea sponsori.

Instituția sponsorului nu este fundamentală, precum este instituția viziunii.

Eu am pornit, acum 10 ani, în aventura mea pe Internet fără a avea sponsori. Nici acum nu am.

Din cînd în cînd, am avut surprize plăcute din partea unor persoane cunoscute sau necunoscute, mai apropiate sau mai îndepărtate, o carte sau două, 1 milion de lei, 50 de euro, 100 de dolari sau mai mult, o haină sau un pachet cu haine, cîteva tablouri de la un pictor etc…

Ideea e că nu doar cu sponsori se poate realiza ceva.

Ceea ce lipsește nu de puține ori mediului evanghelic românesc este SOLIDARITATEA.

Îmi aduc foarte bine aminte că anul trecut, chiar înainte de Paște, fetița îmi era în spital, la terapie intensivă, nu știam de ce se răcea des și intens, de fapt nu era răceală, ci alergie la pisică (noi aveam atunci un motan). Ziua mă duceam eu la spital, noaptea soția.

Ei bine, atunci ne-a prins bine că o familie ne-a adus ceva mîncare gătită. Erau Străjeri. :)

Recent am primit de la o persoană pe care nu o cunosc (dar care lecturează, de cîțiva ani, bloguri evanghelice de top) 25 de milioane de lei (pe care i-am cheltuit repede).

În sfîrșit am o pereche de pantofi care nu sînt dezlipiți sau rupți.

De asemenea, mi-am făcut abonament pe mijloacele de transport în comun pe luna decembrie, cînd sînt evenimente mai multe, cu ocazia Sărbătorilor, în tot orașul.

Omul ar fi vrut să mă duc la doctor să fac tratament pentru ochi, căci amintisem în treacăt că am ochii umflați de cîteva luni, dar eu am decis să rezolv alte probleme urgente, restanțe care îmi îngreunau dinamica.

Așadar, să folosim mai puțin clișeele, căci ele ne pot îndepărta de realitate și pot coborî discuția la subsol.

Și aș sugera să fim mai atenți cînd, cum, de ce folosim, în spațiul public, citate biblice și sfătoșenii (sterile) lipsite de dimensiunea pragmatică, adică de acea legătură necesară între teoretizarea unui chestiuni și aplicația ei practică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: