Tolba cu tîmpenii (000050)

„Tradițiile sunt un obstacol în calea închinării adevărate.” – Cristian Ionescu

O fi vrut să zică Ionescu: Tradiționalismul este un obstacol în calea închinării adevărate.

Sau: Respectarea tradițiilor fără întruparea semnificației lor este un obstacol în calea închinării adevărate.

Dar nu a zis-o… În schimb a zis o TÎMPENIE!

Desigur, ar fi fost de dorit să precizeze, în context, cu ce semnificație folosește cuvîntul „tradiționalism”…

(La fel cum, atunci cînd este denigrată politica, de fapt în discuție este „politicianismul”, nu POLITICUL!)

Iată ce TRADIȚII / OBICEIURI aveau creștinii din primul veac:

„Stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frîngerea pîinii, și în rugăciuni.” (Fapte 2:42)

„Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frîngeau pîinea acasă, și luau hrana, cu bucurie și curăție de inimă.” (Fapte 2:46)

Cu multă atenție trebuie să tragem concluzii din acest verset!

Nu îmi închipui, din mai multe motive (unul e că o droaie dintre creștini erau sclavi, nu aveau libertatea să se deplaseze unde voiau ei, ÎN FIECARE ZI!), că TOȚI ar fi fost ZILNIC la Templu, cum nu-mi închipui că „TOT ținutul Iudeii și toți locuitorii Ierusalimului” (Marcu 1:5) ar fi ieșit să îl întîlnească pe Ioan Botezătorul, ba nicidecum nu cred că TOTI din „ținutul Iudeii și toți locuitorii Ierusalimului”, „mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în rîul Iordan”!…

E vorba de o figură de stil care constă în exagerarea mărimii, importanței reale a lucrurilor. Folosirea ei indică dorința scriitorului de a atrage atenția asupra unui fenomen: TRADIȚIA / OBICEIUL / CONSECVENȚA creștinilor de a merge des la… Templu!

Așadar, fiind menționat Templul, trebuie să reținem că e vorba de TRADIȚIA EVREIASCĂ, nu… creștinească!

Obiceiurile creștine s-au dezvoltat mai tîrziu!

Dar tradiția evreiască și tradiția creștină nu au fost „obstacole în calea închinării autentice”. DIMPOTRIVĂ! Tradiția evreiască de a merge des la Templu a încurajat închinarea autentică a creștinilor din primul secol.

Faptul că tradițiile pot ajunge să fie obstacole în calea închinării autentice (din cauza faptului că sînt golite de semnificație) nu trebuie să ne facă să respingem TRADIȚIILE fără discernămînt!

Adolescentul Isus îi dă replica mamei Sale îngrijorate: „Oare nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?”

Asta era TRADIȚIE! Să fie în casa Tatălui Său…

Care tradiție, desigur, intra în contradicție cu tradiția / obiceiul / rutina zilnică de a fi în casa tutorelui Său, Iosif din Nazaret!…

Isus era, în Săptămîna Mare, la Ierusalim cu ucenicii, pentru că asta era, în perioada Sărbătorilor Pascale, TRADIȚIA: Să mănînce Paștele!

Paștele nu se mînca după cum voia fiecare evreu, ci după o TRADIȚIE păstrată, din tată în fiu (nu din mamă în fiică) de sute de ani în cultura evreilor.

Rolul tradițiilor este important în orice comunitate umană, în orice comunitate religioasă, în orice familie și în viața oricărui om, oricît de netradiționalist ar fi…

Să ne apropiem de Sărbătorile Nașterii Domnului Isus cu mai multă înțelepciune. Există o istorie întreagă a binecuvîntării, de-a lungul căreia Dumnezeu Atotțiitorul și Atotcunoscătorul a instituit tradiții după tradiții, pentru ca, după cum moartea a intrat în om prin primul Adam, învierea să vină prin Al Doilea Adam.

Anunțuri

Un răspuns to “Tolba cu tîmpenii (000050)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: