Istoria evanghelică necosmetizată (16)

Marius Cruceru: „Se apropie adunările generale din ianuarie – februarie. Pentru unele biserici atunci este vremea tăierii ramurilor uscate, vremea disciplinei. Este biblic? Nicidecum.

De obicei se trece direct la excluderi, fără preparative pastorale, fără vizite, fără încercări de recuperare.”

Dar MAI ÎNTÎI este Sărbătoarea Nașterii Mîntuitorului, despre care Marius Cruceru, pastor baptist (care se odihnește în prezent de la predicat), doctor în litere, decanul Facultății de Teologie a Universității Emanuel, nu prea scrie…

Au avut voie păstorii să se bucure, îngerii să cînte, magii să se închine, atîția compozitori de-a lungul secolelor să scrie colinde săltărețe și piese pline de speranță, dar noi nu, noi trebuie cică să ne întristăm mai întîi…

Articolul Pătrățosului din 18 decembrie face apel la textul din… Isaia 58 (nu o dată s-a lăudat Marius Cruceru că are darul… descurajării)!

Doară cum să se coboare la banalitatea unui text narativ din Evanghelii?

Să revenim însă la articolul lui Marius Cruceru de azi, 22 decembrie.

Afirmațiile citate sînt importante, deoarece un pastor baptist, blogger de notorietate, confirmă faptul că DE OBICEI disciplina în bisericile locale (baptiste) nu se face conform principiilor biblice! Excluderea se face fără încercări de recuperare!

Ironia sorții face ca Marius Cruceru să facă parte tocmai din gașca pastoral-academică din Oradea care practică DIN PLIN acest obicei nebiblic al disciplinării haotice, discriminatorii, agresiv-ideologice, manipulatorie, isterice, ipocrite, necreștinești, inumane!

Un proces la tribunal intentat de o victimă a acestor abuzuri ale grupului de pastori mincinoși Paul Negruț, Florin Negruț, Doru Hnatiuc, Marius Cruceru și alții ar dezvălui destule detalii din culisele ghetoului confesional baptist orădean. Din păcate, o asemenea acțiune ar discredita, în memoria publică, renumele Oradiei baptiste obținut în zeci de ani de viață comunitară religioasă, înainte și după ’89. (Apropo, sînt pastori-bloggeri care scriu în perioada aceasta despre ’89, despre valoarea libertății, despre Havel?)

Nici penticostalii nu stau mai bine, luptele lor intestine fiind grețoase, bădărane, compromițătoare, neputînd fi acoperite, în conștiința publică, de către diverse acțiuni religioase și de binefacere.

De-a lungul anilor, în mod consecvent, am sancționat public (și în discuții private) aceste reflexe ideologice ale procesului de disciplinare din ghetoul confesional evanghelic, care discreditează discursul religios pe care comunitățile creștine îl au, public, săptămînă de săptămînă, an de an.

Acum s-a trezit și Pătrățosu să amintească de acest subiect delicat!… Dar, de fapt, hoțul strigă: „Hoțul!”

Miza dezbaterii despre disciplina eclesială / confesională este MARE și este în strînsă legătură cu discuția despre autoritate: Ce legitimitate moral-spirituală mai are autoritatea formală care încalcă principiile biblice și stipulațiile documentelor de funcționare ale organizării confesionale?

Ce trebuie făcut în astfel de cazuri, cînd pastorii, presbiterii, comitetele bisericilor și conducerea regională sau națională a cultului se fac vinovaţi de încălcări grave ale principiilor biblice și ale articolelor din Mărturisirea de credință și din Statutul de organizare și funcționare a cultului?

Răspunsul se găsește, CLAR ȘI RĂSPICAT, fără putință de interpretare, în cartea 9 semne ale unei biserici sănătoase – Mark Dever, Editura Făclia, Oradea, 2010.

„Cine este instanța supremă care are ultimul cuvânt? Nu este nici episcopul, nici papa, nici prezbiterul, nici comitetul, nici sinodul, nici convenția. Nu este nici măcar un pastor sau un comitet de lideri, un bord de diaconi sau comitetul bisericii. Instanța supremă este pur și simplu biserica – adică adunarea tuturor credincioșilor care fac parte din biserică.” (p. 269-270)

Așadar, miza dezbaterii despre cum se face disciplina eclesială / confesională nu are de a face în primul rînd cu apărarea bunului nume al victimei sau, dimpotrivă, al pastorului / presbiterului / comitetului care face disciplinarea – aceasta este un palier secundar al dezbaterii, dar și el important. În celebrul film (alb-negru) „Lista lui Schindler” apare o cugetare de prim rang: „Cine salvează un om salvează omenirea.”, subliniindu-se astfel importanța atitudinii față de o singură ființă umană și nu gîndirea managerială care ia în seamă cantitatea sau calitatea unor grupuri de oameni.

O astfel de gîndire ar trebui să caracterizeze viața dinamică a unui organism eclesial sănătos, nu activismul ipocrit, mercenariatul sau competiția (de tip managerial). Un organism eclesial sănătos respectă „drepturile” ORICĂRUIA dintre mădularele sale și va fi interesat, precum Hristos, Capul Bisericii, de recuperarea celui pierdut și pentru asta va lăsa 99 de programe cu orchestre, coruri, fanfare, grupe de copii, scenete, poezioare, colocvii, conferințe și tabere pentru a încerca recuperarea celui pierdut.

Iată 3 cazuri ORĂDENE:

1. Cazul Iosif Țon

Acum un an Paul Negruț și Marius Cruceru, PE BLOGURI, au dat tonul la campania mizerabilă de discreditare a lui Iosif Țon.

Comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste de acum un an prin care i se retrăgea ordinarea lui Iosif Țon este un exemplu evident de abuz instituțional (cît de proști pot fi pocăiții?), deoarece nu este întemeiat pe documentele de funcționare ale asociației de biserici baptiste din România: Mărturisirea de credință și Statutul cultului.

2. Cazul Lucian Ciupe

La o săptămînă după ce, anul trecut, Iosif Țon a ținut 7 zile de prelegeri, cu sala plină, la Biserica Baptistă Providența din Oradea, pastorul Lucian Ciupe, la presiunea comitetului, și-a dat demisia în 21 noiembrie 2010.

Situațiunea s-a complicat enorm odată cu minciuna pastorului Doru Hnatiuc din 28 noiembrie 2010. (Această postare este cea mai vizitată dintre cele 14.000 de pe blogul România Evanghelică.)

Ca și cum nu i s-ar fi făcut destule nedreptăți lui Lucian Ciupe, unul dintre pastorii baptiști prețuiți în România, la începutul anului 2011 i s-a retras ordinarea de către Comunitatea Baptistă din Oradea. Știe cineva conform cărui articol din Statutul Cultului Baptist o Comunitate regională baptistă îi poate retrage ordinarea unui pastor baptist?!… Întreb și eu ca prostul!… Ba nu, proști sînteți voi, pocăiților, care permiteți să se întîmple astfel de nedreptăți în Biserica lui Hristos, Comunitatea Duhului!

În cazul lui Nelu Demeter care conduce Biserica Baptistă din Băile Felix, Consiliul Uniunii Baptiste a cerut BISERICII din Băile Felix să-l excludă!

Așadar, ultima instanță este BISERICA locală, nu Comunitatea regională sau Consiliul Uniunii Baptiste!

Retragerea ordinării lui Lucian Ciupe a avut loc în condiții suspecte, în mod pripit, la sfîrșitul unei ședințe a pastorilor bihoreni convocată nu pentru această chestiune. Florin Negruț, la sfîrșitul celui de-al doilea mandat ca președinte al Comunității Baptiste din Oradea, este cel care a manipulat în acest sens întrunirea, ÎN LIPSA împricinatului!!!

În Cazul Lucian Ciupe mai există două chestiune importante:

a). Lucian Ciupe a fost prezent în Biserica Baptistă Emanuel în duminica în care Doru Hnatiuc a mințit la adresa sa. Lucian Ciupe a alcătuit o scrisoare către Bisericii Baptiste Providența, în care făcea precizările de rigoare, dar Comitetul Bisericii Providența nu a adus-o la cunoștința bisericii.

b). Se înțelege de la sine că anul 2011 nu a fost un an ușor pentru familia lui Lucian Ciupe (4 persoane). A fost plecat prin Belgia, pentru a munci pentru a-și întreține familia. I s-a dat un ultimatum în toamnă de a-și găsi o altă biserică în care să fie membru ÎN DOUĂ SĂPTĂMÎNI! (Cică Comitetul a avut răbdare cu el un an!) Lucian Ciupe le-a comunicat că se află în Belgia și că nu are cum să-și găsească o biserică ÎN DOUĂ SĂPTĂMÎNI!

Așa că ce credeți că a făcut Comitetul Bisericii Providența? I-a comunicat în scris că nu mai este membru în Biserica Baptistă Providența. Excludere prin nefrecventare!!!

Cum dracu’ se face că îi apucă pe unii (pastori) baptiști să facă disciplină ÎNAINTE De Crăciun? Sau ÎNAINTE de Paște?

Anul trecut Marius Cruceru pornea mizerabila sa campanie de discreditare a lui Iosif Țon ÎNAINTE de Crăcinu!

Același Marius Cruceru scrie acum, în decembrie, că sărbătoarea trebuie precedată de… ÎNTRISTARE!

Dar INDIGNAREA nu e ÎNTRISTARE, bă, Pătrățosule hoțoman, rotunjiți-aș colțurile, obtuzitățile și ascuțișul limbii…

Modul în care bisericile se despart de pastorii lor, care i-au SLUJIT, spune destule despre caracterul organismelor eclesiale, interesate doar de grija zilei de duminică…

Săptămîna trecută, Lucian Ciupe și-a luat rămas bun în clădirea altei biserici din Oradea, unde au venit vreo 20 de amici să îl salute înainte de a se muta cu familia în Belgia.

Acest caz exemplifică chestiunea pe care am ridicat-o cu alte ocazii: Care este relația sistemului confesional cu valorile pe care le produce mediul evanghelic?

Paulian Petric, Alin Cristea, Lucian Ciupe, Dan Mierluț au fost cei mai buni studenți din cea mai bună perioadă, 1997-1998, a Universității Emanuel din Oradea. Nici unul dintre ei nu este „integrat” în sistem.

Bă, pocăiților, cît de proști puteți fi?

3. Cazul Alin Cristea

Cu mai mulți ani în urmă, cînd Biserica Providența a trecut printr-o perioadă grea (rămăsese fără 2 pastori și 2 presbiteri), am format un grup de 6 tineri de circa 30 ani cu care am ținut piept Comunității Baptiste din Oradea, condusă de Florin Negruț și manipulată de Paul Negruț, în conducerea ei fiind și Doru Hnatiuc și Marius Cruceru, grupul emanuelist încercînd să-și impună influența în Biserica Baptistă Provindeța, care, pînă anul trecut, pînă la demisia lui Lucian Ciupe, a fost privită ca o locație orădeană de rezistență în fața invaziei emanueliste.

În urma evenimentelor publice care au avut loc, la presiunea scrisă a Comunității Baptiste din Oradea, Comitetul de atunci mi-a comunicat în scris, PRIN POSTĂ, excluderea mea!

În mai multe rînduri, am oferit suficiente informații și precizări despre acea situațiune în care am fost și sînt pus.

De exemplu, am precizat că înregistrarea în secretariatul bisericii a deciziei de excludere a mea a fost făcută la o lună (!) de la luarea deciziei (care s-a luat a doua zi după primirea scrisorii din partea Comunității Baptiste din Oradea) și a fost trimisă prin poștă la 2 luni (!) de la luarea deciziei. În aceste două luni, acești oameni (care, conform hotărîrii lor, nu trebuiau să mai aibă de a face cu mine) dădeau mîna cu mine la biserică și ziceau „Pace!”. Pînă cînd nu am mai dat mîna cu ei, confruntîndu-le ipocrizia!

Am precizat și că nu am fost exclus de către biserică, ci de către un Comitet dezorientat și incompetent, care nu a acționat și reacționat biblic, nici statutar.

Acum s-a trezit să vorbească și Marius Cruceru despre disciplina nebiblică, cînd tocmai grupul emanuelist din care el face practică de mulți ani această disciplină NEBIBLICĂ și nestatutară!

Am continuat să frecventez Biserica Baptistă Providența, de la an la an cu tot mai puțin entuziasm și scîrbit de ipocrizia unora din noul comitet, care, an de an, afirmau PUBLIC (și în privat) că trebuie rezolvată „problema lui Alin Cristea”, dar nu au făcut nimic semnificativ în acest sens.

În anumite momente semnificative, am intervenit public pentru a comunica cu cei din biserică și a le aduce aminte că BISERICA este autoritatea finală, nu pastorul, presbiterul sau Comitetul.

PRECIZĂRI FINALE

Cele 3 cazuri prezentate sînt cazuri clare de VICTIME. A nu se înțelege cumva că cele trei victime manifestă același tip de victimizare!

Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze este relația organismului eclesial cu VICTIMELE. Enoriașii sînt, de ani buni, într-o letargie indusă de mentalitatea consumismului și a creștinismului de fațadă, cel de duminica.

Marius Cruceru a declarat public, în sfîrșit, că în bisericile baptiste nu se face disciplina în mod biblic.

Disciplina eclesială / confesională trebuie făcută avînd în vedere recuperarea celor excluși.

ACESTA este primul nivel al discuției!

Acesta este motivul pentru care am putut să stau în fața bisericii (fără să am „problema” rezolvată) și să îi arăt cu degetul pe toți: Nu ați recuperat pe nimeni dintre cei pe care i-ați exclus în ultimii 5 ani!

Puterea adevărului este mai mare decît puterea autorității formale!

Dar Dumnezeu îngăduie doar în anumite momente ale istoriei ca adevărul să triumfe.

Scriu acest articol și cu speranța că voi încuraja pe unii să își convertească indignarea, exasperarea și greața în răbdare, credincioșie și foame după adevăr.

Cineva spunea: Unul singur a avut dreptate la un moment dat în istorie. Și a fost răstignit!…

Azi, 22 decembrie 2011, Marius Cruceru a afirmat ceea ce eu am tot afirmat ani de zile: Disciplina în bisericile baptiste nu se face în mob biblic, creștinesc, uman!

Pătrățosu spune adevărul! În sfîrșit!

Dar îl spune în numele unui grup agresiv-ideologic din care face parte și al căror interese le-a slujit ani mai bine de 15 ani!

Rotundu a spus adevărul în numele Adevărului! Fără să facă partide și fără să caute aderenți pentru a-și susține declarațiile publice.

V-am oferit, de 10 ani de cînd sînt pe Internet, informații care pot fi verificate și articole care prezintă argumente, nu YouTube-uri și isterii ieftine!

V-am violentat urechile cu formule tari, doară-doară vă veți trezi la realitate, cu un an sau doi mai repede…

Iertați-mă că nu am reușit să fiu atît de dur precum am intenționat, așa cum am declarat, de la an la an, că ar trebui să-mi înnăspresc tonul.

Iertați-mă că nu mi-am cumpărat biciul pe care am vrut să-l cumpăr și să intru cu el în Biserica Baptistă Emanuel și să strig la Doru Hnatiuc și Paul Negruț: MINCINOȘILOR! Ați făcut dintr-o casă de rugăciune loc de spectacol și de exhibare a vanității personale!

Am tot sperat că se va găsi altcineva să o facă…

Iartă-mă, Doamne, că am crezut că, dacă zic adevărul, voi compensa oarecum lipsa de dragoste pe care ar trebui să o manifest pînă și față de mincinoși și ipocriți!

Iartă-mă, cuget al meu, pui de Dumnezeu (care mă faci conștient de legea morală din inima mea), iertați-mă, ochi ai mei (care vă minunați de slava lui Dumnezeu pe care o spun cerurile), că iar urez (în numele Adevărului):

Sărbători… nefericite!

cristia2009

Ruga-m-aș Doamne

Muzica și versuri: Alin Cristea

Ruga-m-aș, Doamne, astăzi iar
Cu darul sînt iar la altar
Un suflet obosit, amar
Mă-nvață, Doamne, ruga iar

Ruga-m-aș, Doamne, nu-n zadar
Că iert puțin și cu hotar
Să dau cum am primit în dar
Mă-nvață, Doamne, mila iar

Ruga-m-aș, Doamne, iar și iar
S-am pîine, apă, des sau rar
M-ai pus să merg către Canaan
Mă-nvață, Doamne, drumul iar

Un răspuns to “Istoria evanghelică necosmetizată (16)”

  1. Ruben S. Says:

    Splendid!!!!!

    Impartasesc aceasta indignare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: