Mesagerul Cincizecimii (2)

Mesagerul Cincizecimii – Nikolai Usaci, Vladimir Tkacenko, Editura Scriptum, Oradea, 2011, 409 p.

“Vestea despre faptul că Voronaev se roagă în limbi a ajuns la urechile bătrânilor bisericii, care s-au îngrijorat în mod serios. Pe atunci penticostalii erau considerați fanatici. Era evident că el nu mai poate îndeplini slujba de pastor în biserica baptistă. Voronaev lasă slujirea de acolo și organizează prima Biserică Penticostală rusă din New York, de fapt prima Biserică Penticostală rusă din Statele Unite ale Americii.” (p. 104)

“În 1914, din prima denominație penticostală “Biserica lui Dumnezeu” se desparte o altă denominație: Assemblies of God (Adunările lui Dumnezeu), care declară în 1916 ca doctrină principală “lucrarea completă a crucii de pe Golgota” și neagă legalismul extrem, care într-adevăr a avut loc în unele curente ale “Mișcării de sfințire”. Acești din urmă credincioși interziceau purtarea cravatei și a ceasului de mână, consumul de carne și coca-cola, cântatul la vioară, ascultatul radioului […] etc.

Din păcate, împreună cu extremele legaliste, Adunările lui Dumnezeu au scos din doctrina lor și celelalte învățături ale “Mișcării de sfințire”, care erau foarte valoroase. A fost abrogată tradiția spălării picioarelor și doctrina lui Wesley despre sfințire și roadele sfințirii (Rom. 6:22).

Trebuie să menționăm că odată cu trecerea timpului și renunțarea la principiile “Mișcării de sfințire”, Adunările lui Dumnezeu s-au umplut tot mai mult de influențe lumești și unele adunări ale acestei denominațiuni sunt compuse optzeci la sută din oameni nebotezați cu Duhul Sfânt…

Marele merit al lui Voronaev a fost acela de a reuși, fără să părăsească doctrina mântuirii săvârșite pe cruce, să îmbrățișeze doctrina sfințirii (Flp. 3:12-18). De asemenea, el a introdus și tradiția spălării picioarelor, respectată de către denominația Biserica lui Dumnezeu și în ziua de azi.” (p. 126)

“În august 1921, grupul misionar desemnat pentru Rusia și-au luat rămas bun de la frații și surorile din Bulgaria și au plecat spre Odessa. […]

Familia lui Voronaev, Vasili Koltici și Daniil Zamriga au rămas să lucreze în Odessa. Le-a trebuit câteva zile pentru a se adapta cu imensitatea dezastrului care domnea pretutindeni. Misionarii nu și-au putut închipui că acestea sunt condițiile în care trebuia să trăiască și să lucreze. Situația pe care o știau din ziare era incomensurabil mai grea în realitate.” (p. 127)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: