Adevărata spiritualitate (3)

Adevărata spiritualitate – Francis A. Schaeffer, Editura Imago Dei, Oradea, 2008, 215 p.

“Care este centrul mesajului creștin al veștii bune, al Evangheliei pentru lume? Evanghelia este centrată într-un singur lucru – în moartea răscumpărătoare a Domnului Isus Cristos. […]

În Luca 9:22-24, decoperim că Cristos avansează o ordine cronologică. În versetul 22 citim: “Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și a treia zi să învieze.” Ordinea cuprinde trei etape: răgăduit, omorât, înviat. Cuvintele se referă la moartea Lui unică și substitutivă, și totuși Isus Cristos Însuși leagă imediat în versetele 23 și 24 această ordine – tăgăduire, omorâre, înviere – de noi, creștinii. “Apoi le-a zis tuturor: «Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine [să renunțe la sine], să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze Fiindcă oricine va voi să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine, o va mântui.»” Aici Isus ia această ordine atât de necesară pentru răscumpărarea noastră prin moartea unică și substitutivă a Domnului Isus Cristos și o aplică la viața creștină. Secvența – lepădare, omorâre, înviere – reprezintă și ordinea vieții creștine, a adevăratei spiritualități; nu există alta. […]

Moartea a fost esențială pentru lucrarea lui Cristos, provocând astfel diverse discuții; profeții au vorbit despre ea în Vechiul Testament, iar în Noul Testament Moise, Ilie și Cristos au conversat pe marginea ei. În viața creștină, moartea are un rol la fel de important; oare nu ar trebui să devină ea tema permanentă a meditației și conversațiilor noastre și ținta continuă a atenției și rugăciunii noastre? Prin urmare trebuie să întreb cât se poate de delicat: În ce măsură este alimentată meditația și conversația noastră de necesitatea morții benevole? La cât de multă rugăciune pentru noi și pentru cei pe care îi iubim ne îndeamnă ea? Oare este adevărat că gândurile noastre, rugăciunile înălțate pentru noi și pentru cei pe care îi iubim și discuțiile noastre țintesc aproape – în întregime spre evitarea cu orice preț a lucrurilor negative – în loc să ne rugăm ca lucrurile negative să fie întâmpinate cu o atitudine corectă? Cât de mult ne rugăm ca cei pe care îi iubim și copiii noștri să aibă dorința sinceră de a păși, prin harul lui Dumnezeu, pe calea lepădării de sine și a morții? Suntem impregnați de lume și de atitudinile ei mult mai mult decât de atitudinile modelate de perspectiva Împărăției lui Dumnezeu. Nu că ar trebui să ne definim trăirea prin negație, după cum vom vedea pe măsură ce avansăm în această serie de studii, totuși este important să înțelegem succesiunea etapelor. Nu trebuie să credem că ne putem repezi la ultima etapă evitând realitatea lepădării de sine și a morții, care sunt necesare nu doar în momentul când devenim creștini, ci la fiecare pas din viețile noastre.” (p. 53-56)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: