Principiile rugăciunii (1)

Principiile rugăcunii – David Pawson, Societatea Biblică din România, Oradea, 2011, 182 p.

“De-a lungul veacurilor oamenii s-au rugat; este ceva aproape instinctiv. Presupun că majoritatea oamenilor – din această țară și cred că nu mă înșel când spun că din întreaga lume – se roagă la un moment dat. Ei știu că nu sunt capabili să își rezolve singuri problemele. Așa că își înalță mâinile, într-un mod oricât de vag și nedefinit, și se roagă.

Așadar ne rugăm, iar aceasta este un lucru instinctiv. Dar în această carte îmi propun să vorbesc despre rugăciunea creștină, care nu este instinctivă, ci distinctivă. Nu este același lucru ca un creștin să se roage sau ca un călugăr tibetan să-și învârtă roata de rugăciune sau ca un musulman să se roage îngenuncheat pe covorașul său, cu fața spre Mecca. Există diferențe majore în sfera rugăciunii, iar rugăciunea creștină este unică. Restul practicilor sunt instinctive și răspândite în întreaga rasă umană, îmbrăcând multe forme, însă rugăciunea creștină este distinctivă și vreau să-ți spun ce anume o face astfel.

În primul rând, pentru mulți oameni rugăciunea este ceva privat. Pentru creștin, însă, rugăciunea nu poate fi niciodată privată. Un creștin nu poate să se roage singur. […] Pentru ca un creștin să se poată ruga, este nevoie de prezența a cel puțin patru persoane, și se întâmplă foarte rar să te poți ruga fără acest minimum absolut format din tine, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Te rogi Tatălui, prin Fiul și în Duhul Sfânt; altminteri nu este o rugăciune creștină. De aceea spun că sunt implicate cel puțin patru persoane și că un creștin nu poate niciodată să se roage singur.

Ba mai mult, de îndată ce te așezi pe genunchi, diavolul devine implicat și interesat. Acesta este unul dintre motivele pentru care sunt deja cinci persoane! Apoi mai descoperi că diavolul nu vine niciodată singur. Când te rogi descoperi – asta în cazul în care rugăciunea ta ajunge în locurile cerești – că își fac apariția mulți alții și nu ai de luptat împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor și a domniilor din locurile cerești. Această afirmație din Efeseni 6 este făcută în contextul rugăciunii. […]

Mai există și o altă diferență. Pentru mulți oameni din această lume rugăciunea înseamnă meditație, dar pentru creștini ea nu înseamnă meditație, ci conversație.” (p. 15-17)

Un răspuns to “Principiile rugăciunii (1)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: