Principiile rugăciunii (7)

Principiile rugăcunii – David Pawson, Societatea Biblică din România, Oradea, 2011, 182 p.

“Când Sir Wilfred Grenfell era student la medicină în Londra, într-o seară, când se întorcea acasă de la facultate, a văzut un cort mare. Intrând acolo, s-a trezit în mijlocul unui serviciu de evanghelizare. Pe platformă era un bărbat care se ruga, se ruga și nu se mai oprea. Wilfred, care nu avea niciun interes față de creștinism, ci intrase din pură curiozitate, s-a ridicat de pe scaun ca să plece – când conducătorul serviciului religios s-a ridicat în picioare și a spus:

– Dragii mei, haideți să cântăm un refren dintr-o cântare în timp ce fratele nostru își încheie rugăciunea.

Și întreaga biserică a început să cânte. Grenfell a fost atât de impresionat de chibzuința acestui om, încât a spus: “Rămân”, și s-a convertit, mai târziu plecând în Labrador ca misionar. (Mie mi se pare o întâmplare fascinantă; ție nu?) Ce bine că acel conducător al serviciului religios a scurtat rugăciunea cea lungă!” (p. 122)

Un răspuns to “Principiile rugăciunii (7)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: