Israel în Noul Testament (6)

Israel în Noul Testament – David Pawson, Societatea Biblică din România, Oradea, 2011, 245 p.

“În Romani 12-16 Pavel demonstrează că este conștient de diferențele culturale dintr-o adunare mixtă de evrei și neevrei. […]

Problema zilelor speciale avea să se ridice în mod inevitabil. Pavel spune că unii vor să pună deoparte o zi specială pe săptămână. Dar alții zic: “O, dar fiecare zi este ziua Domnului. Eu nu țin zile speciale.” Ambele categorii au libertatea de a face cum doresc. Respectarea duminicii ca zi pusă deoparte pentru Domnul nu este parte a creștinismului. Nu avem o lege a Sabatului. Dar dacă un creștin vrea să pună deoparte o zi specială pentru Domnul, este liber să o facă; dacă alții nu vor, e bine și așa. Nu există o lege care să le impună creștinilor să aibă zile speciale. Creștinismul nu are un calendar special de sărbători sau festivaluri. Creștinii celebrează Sărbătoarea Corturilor nu pentru că așa le-ar fi spus Isus, ci pentru că este un act de prietenie față de evrei; nu este o poruncă. Nu există nicio poruncă în acest sens în Scriptură. Nu există nimic în Noul Testament care să ne spună să sărbătorim Crăciunul, dar totuși îl sărbătorim. Nu este un aspect definitoriu al creștinismului. Pentru creștin, fiecare zi e ziua Domnului – nu una din șapte, ci șapte din șapte.

Creștinii nu sunt legați nici de legea zeciuielii. Dacă dau zeciuială, este alegerea lor; însă acesta este un aspect al Legii mozaice. Nu există o lege creștină a zeciuielii – deși este uimitor cât de multe biserici își acoperă nevoile financiare învățând această practică. Noi suntem liberi de Lege; suntem sub legea lui Cristos, sub călăuzirea Duhului și asta înseamnă libertate. Dar atunci când evreii și neevreii sunt laolaltă, evreii sunt obișnuiți să țină Sabatul, să aibă sărbători și zile speciale. Pavel spune: Trebuie să învățați să trăiți împreună și să vă îngăduiți unii altora o anumită libertate.” […]

În această scrisoare, în care Pavel se străduiește atât de mult, pagină după pagină, să-i convingă să rămână uniți, el spune: “Ascultați, acum trebuie să vă vorbesc despre poporul evreu, pentru că Dumnezeu nu Și-a terminat lucrarea cu ei. Respingerea lor de către Claudiu nu echivalează cu respingerea lor de către Dumnezeu. Ați ajuns la o concluzie foarte greșită.”

Trebuie să spun că în țara mea (Anglia – n.ed.), majoritatea bisericilor trăiesc cu această concluzie greșită. Ei cred că au înlocuit poporul ales al lui Dumnezeu, Israel. Au tupeul să se numească noul Israel, ceea ce Noul Testament nu spune nicăieri.” (p. 86-89)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: