Israel în Noul Testament (9)

Israel în Noul Testament – David Pawson, Societatea Biblică din România, Oradea, 2011, 245 p.

“Cuvântul “Israel” în sine nu se găsește în cartea Apocalipsa, deși se repetă de peste șaptezeci de ori în alte cărți ale Noului Testament. În orice altă parte, acest cuvânt se referă la descendenții fizici ai lui Iacov. Se referă la Israelul fizic. Nu se aplică niciodată Bisericii. Referirile la Israel din această ultimă carte a Noului Testament sunt indirecte, aproape incidentale, ceea ce este impresionant, deoarece înseamnă că autorul consideră aceste adevăruri de la sine înțelese, ca și când cei cărora le scrie sunt de acord cu ele. Nu e nevoie să intre în dispute cu privire la aceste lucruri, ci le afirmă pur și simplu ca indisputabile. De exemplu, poporul Israel este menționat în cartea Apocalipsa, deși nu prin numele “Israel”. Se vorbește despre cele douăsprezece seminții. Despre Moise. Dușmanii israeliților, Izabela și Balaam, sunt de asemenea pomeniți aici. Cartea în sine seamănă foarte mult cu un rezumat al vechiului Testament. Nu numai că poporul Israel este inclus în Apocalipsa, ci și țara lui Israel. Toate marile evenimente finale care vor pune capăt acestei ere au loc în această țară: de la Ierusalim în sud, la Armaghedon în nord. Cadrul geografic ala cestei cărți este țara lui Israel. Dar mai presus de orice, scripturile lui Israel joacă un rol foarte important în Apocalipsa. Nu avem citate specifice din Vechiul Testament, găsim însă peste trei sute de referiri la aceste texte. Din nou, faptul că nu avem citate directe, cu referiri indirecte arată că sunt considerate de la sine înțelese. De fapt, unul dintre motivele pentru care creștinii consideră această carte foarte greu de înțeles este faptul că nu cunosc Vechiul Testament. Dacă ești familiarizat însă cu Vechiul Testament, această carte nu este nici obscură, nici tainică. Este clară, simplă, și vreau să-ți reamintesc că nu a fost scrisă pentru învățați, ci pentru credincioșii de rând din șapte biserici din sud-vestul turciei, unii dintre ei foști sclavi, care abia dacă puteau citi. Nu e nevoie de o minte mare pentru a înțelege această carte, însă este nevoie de o inimă mare.” (p. 174-175)

Publicitate