Atenție la dezinformările din Mahalaua lui Ionescu – 17 martie 2012

Comentariu Albu în Mahalaua lui Ionescu:

„Frate Cristian,

Omul de litere, care își face o fală din a corecta gramatical și lexical pe alții și-a dat în petic din pricina bombasticismului pe care îl practică în exprimare. Bunăoară, într-un articolaș în care vociferează acuzând pe alții de exprimare pleonastă, oferă următoarea construcție proprie:

„Jocul ludic al (…) constă însă în mișcarea dintr-o parte în alta a balanței…” Specialistul nostru în litere nu știe că „ludic” este un adjectiv ce descrie ceva ce are caracter de joc. Un pleonasm mai umflat nici nu se putea, dar este latitudinal în ton cu pretențiile sale ridicole de dascăl în litere, și longitudinal pe măsura grandomaniei ce o practică în scris. Nu știm cine îi joacă festa: E grandomania ce i s-a urcat ludic la cap, sau insuficiența oxigenării neuronilor din moment ce capul îi este în nori?”

„Omul de litere” la care se referă comentatorul anonim Albu sînt eu, Alin Cristea. Citatul pe care îl dă face parte din articolul meu din 16 septembrie 2010 (ajuns recent în Top Posts pe România Evanghelică – 15.300 postări) intitulat Marius Cruceru despre Iosif Țon și Timotei Pop.

Titlul cu care mă gratulează acest comentator nu are de a face cu realitatea, eu nu sînt „om de litere”. E adevărat că au fost destui care au menționat public că sînt în stare să scriu articole bune (din anumite puncte de vedere), că știu să dau replici, că știu să aranjez cuvintele ca să și însemne ceva. Dar comentatorul nu la așa ceva s-a referit. El a folosit o astfel de etichetă pentru a încerca să fie ironic, ceea ce nu i-a reușit deloc. Folosește proceduri banale prin care nu obține decît o ironie ieftină, care nu conținee idei, ci doar bășcălie… A scrie despre articolul meu că e „articolaș” nu scade cu ceva valoarea lui, decît în ochii prostovanilor care, într-adevăr, sînt cu duiumul în Mahalaua lui Ionescu. Din acest punct de vedere, ASTFEL de comentarii sînt potrivite pentru stilul defăimător și tîmpit care se practică în Mahalaua lui Ionescu.

A doua dezinformare de care se face vinovat comentatorul anonim Albu este afirmația conform căreia eu i-aș fi acuzat pe ALȚII, în articolul respectiv, de exprimare pleonastă. Păi nu este adevărat! Citiți „articolașul” și veți vedea că nu am acuzat pe nimeni de pleonasm, ci de cu totul alte chestiuni:

‘Teologii’ de la Universitatea Emanuel (și, adaug acum, de la Institutul Teologic Baptist de la București) nu abordează chestiunile de interes public: pelagianismul (erezie de care a fost acuzat Iosif Țon anul acesta), misticismul (altă acuzație apărută la adresa lui Iosif Țon), mișcarea de rugăciune a Străjerilor – la adresa căreia Marius Cruceru are cuvinte inimaginabil de iresponsabile.

Mai menționam faptul că jocul ludic al Pătrățosului constă însă în mișcarea dintr-o parte în alta a balanței formată din brațele DILETANTISM / amatorism și PROFESIONALISM / competență. Și pentru a exemplifica, l-am citat pe Marius Cruceru care comenta chestiunea pleonasmului. Așadar, eu nu am acuzat pe nimeni de pleonasm, ci am dat un citat al lui Marius Cruceru despre pleonasm.

Ironia situației face ca nici Marius Cruceru să nu fi acuzat pe cineva de pleonasm. Dimpotrivă, pleonasmul, în cultura greacă și în cea iudaică, nu era considerat o eroare, zice Marius Cruceru: „…pleonasmul nu era considerată o eroare, dimpotrivă, era una dintre figurile de stil foarte folosite pentru nuanțare. Și cultura iudaică folosea paralelismul pleonastic.”

În concluzie, comentatorul anonim Albu îmi aduce o acuzație nefondată, dar, mai grav, nu e deloc la… subiect.

Și tot el mă acuză de… bombasticism! :)

Si de… grandomanie în scris!

Resping total acuzația de „grandomanie în scris”. Dimpotrivă, se știe (scriu de 10 ani pe Internet) că stilul meu e, de obicei, lipsit de înflorituri, axat în primul rînd pe informație și logică, abia apoi pe dezbatere și proceduri literare. Comentatorul anonim Albu este ignorant și/sau răutăcios. În scris! :)

A patra dezinformare: „Specialistul nostru în litere nu știe că „ludic” este un adjectiv ce descrie ceva ce are caracter de joc.”

Cum am afirmat mai sus, nu sînt „specialist în litere”. Dar știu cu ce semnificații se folosește cuvîntul ludic, cel puțin din 1999, cînd, în lucrarea mea de licență despre relativismul antropologic în postmodernitate, prezentam atitudinea ludică a individului postmodern.

Comentatorul anonim Albu insistă nejustificat pe o anumită obsesie a sa, numindu-mă „om de litere”, „specialist în litere”, „dascăl în litere”? Din cîte îmi dau eu seama, această obsesie are de a face cu rubricile „Bă, pocăiților, NU SE PUNE VIRGULĂ ÎNTRE SUBIECT ȘI PREDICAT” și „Bă, pocăiților, scrieți corect românește”.

Dar a nu pune virgulă între subiect și predicat nu are de a face cu nici o specialitate, copiii învață în clasa întîi că nu e corect „Mama, mă iubește.” De asemenea, a scrie corect românește nu ține de nici o specialitate, ci de a fi atent și atunci cînd ai dileme, reformulează, verifică, DEX-ul e online, iar cu Google poți verifica expresii și cuvinte.

Cu alte ocazii am menționat faptul că nu regulilele gramaticale mă interesează pe mine în primul rînd, ci ce transpare din nerespectarea lor, LENEA pocăiților și, mai grav, aroganța lor atunci cînd li se semnalează greșelilele. Dacă nu ne recunoaștem greșelile de gramatică (atunci cînd sînt dovedite de-a binelea), atunci cum ne vom recunoaște PĂCATELE?

Eu nu m-am manifestat ca un „dascăl de litere”. Care, de altfel, se ocupă de cu totul altceva decît să-ți indice greșelile de gramatică. Eu am semnalat, cu insistență, doar cea mai banală greșeală: virgula între subiect și predicat. Dar sînt multe alte greșeli de scriere pe care le fac pocăiții. Este o inflație de virgule în comentariile pocăiților, puse în cele mai neașteptate locuri. Dacă aș avea timp, aș semnala sutele de situații de acest fel (inclusiv în cărțile editurilor evanghelice).

Dar fac eforturi să semnalez dezinformările și minciunile care apar cu duiumul pe unele bloguri evanghelice, cum este Mahalaua lui Ionescu.

Am păstrat pentru final o chestiune importantă: În 15 noiembrie 2011, Cristian Ionescu a afirmat următoarele, în legătură cu persoana mea: „Nu voi mai permite folosirea numelui său sau insinuări cu privire la persoana sa de către vreun comentator.”

La scurt timp, Cristian Ionescu și-a încălcat promisiunea, afișînd atît numele meu cît și INSINUĂRI ale comentatorilor cu privire la persoana mea.

Acum Cristian Ionescu recidivează. A afișat comentariul semnat Albu în care sînt INSINUĂRI cu privire la persoana mea. Acest fapt este extrem de grav pentru blogosfera evanghelică, mai ales că e vorba de un (cunoscut) pastor penticostal: Nu își respectă promisiunile publice. Sau: Și-a luat un angajament pe care nu îl poate respecta, caz în caz probabil cel mai bine ar fi să revină asupra lui și să-l nuanțeze cumva…

Ah, Ionescu și nuanțele…

De unde nu e nici Dumnezeu nu cere, nu?… :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: