„Băsescu e un om ambițios, care și-a propus modernizarea României, riscîndu-și aproape permanent funcția pentru a reuși în proiectele sale. Chiar și numai pentru atît, istoria îl va reține ca pe unul dintre cei mai importanți conducători pe care i-au avut românii. Dacă ar fi avut prerogativele unui șef de stat dintr-o veritabilă republică prezidențială, probabil că Băsescu ar fi reușit mult mai mult și mult mai repede. Dar, chiar dacă ar fi reușit să să-și treacă prin parlament sau chiar să-și pună în aplicare legile sănătății și regionalizării, modernizarea impusă de Băsescu ar fi fost numai una aparentă: tot în feudalism am fi rămas.
Modernizarea reală presupune modernizarea relațiilor dintre oameni și legătura modernizării cu tehnologia e doar una secundară și înșelătoare. Altfel, telefoane mobile și internet au și triburile nomade africane, iar arme nucleare are și Coreea de Nord…
Iar noțiunile de stînga și de dreapta în politică au un sens abia după ieșirea din feudalism, prag pe care, din păcate, românii încă nu l-au depășit. De altfel, coaliția de stînga-dreapta care tocmai a plecat de la guvernare e înlocuită de o altă coaliție stînga-dreapta… Și mulți dintre cei care au făcut parte din vechea putere fac parte din noua putere… E aceeași putere de tip feudal.”