Un comentariu pe blogul lui Dyo – 2 aprilie 2012

Vezi:

http://dyobodiu.wordpress.com/2012/04/02/fiind-baiet-paduri-cutreieram

Păi dacă Vindecătoru zice că „De peste douăzeci de ani ţara asta e condusă de neisprăviţi.”, ce îl împiedică să zică că de 200 de ani (sau 300 de ani, cum zis-a Pătrățosu că trăiesc ciorile și apoi a tăiat un zero, după intervenția mea publică)? Oare cînd s-o fi format România modernă dacă de 200 de ani sîntem conduși de neisprăviți? Dar oare cum de a reușit România, în ultimii 20 de ani!, să intre în Uniunea Europeană, dacă țara asta e condusă de neisprăviți?

Fără urmă de îndoială, am categorisit imediat acest articol al Vindecătorului ca fiind paranoic, dintr-o serie mult întinsă, în ultimii ani, de astfel de articole plîngărețe și care dau pe spate niște „gospodine”, care intră între două „plăcinte” să vadă cum a mai întors-o din condei Vindecătoru, dar nu și pe cei care gîndim, care sîntem informați (și care, nu în ultimul rînd, am plantat puieți în țara asta, și pe spațiile verzi și pe plaiurile virtuale ale Internetului, care donăm sînge regulat și care nu ne sfiim să ridicăm de jos o hîrtie aruncată de bădărani).

Tipul acesta de articole ale Vindecătorului este departe de substanța și stilistica celor ale lui Patapievici, care „stigmatiza” trupul poporului român: „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării”.

Și mai zicea: „Numai iubirea, o iubire enormă, poate transfigura acest popor de urîțenia care îl locuiește. O daă ce te-ai dezgustat de el, poporul român nu îți poate face nici măcar milă. Numai un sfînt îl mai poate salva (dar acela, dacă o va face, se va pierde pe el).”

Vindecătoru nu e vreun sfînt (a spus-o el în mai multe rînduri). Problema gravă pe care o văd e că nu își poate imagina că sînt oameni care sfințesc locul, care iubesc România, așa cum e, dar pe care o schimbă, milimetru cu milimetru, căci nu dezgustul e toana / tonul… Nu marasmul e ultima frontieră a cotidianului…

Cînd mai găsește de cuviință să admire pe cîte unul, în tușa lirismului bucolic (niciodată urban), precum o face și Pătrățosu – personajele spre care își îndreaptă admirația Pătrățosu sînt undeva în Bucovina, în Oltenia sau la Aleșd, nu la Oradea, București, Timișoara sau Cluj, trebuie să fie neapărat exotic-atemporale, mai degrabă personaje de tipul „Amintirilor din copilărie”, nu persoane în carne și oase -, ei bine, cînd se mai îndulcește cu vreun sfînt de-ăsta bucolic, Vindecătoru devine oarecum mai uman, dar, nici o grijă, își revine repede și ne trîntește, periodic, astfel de articole apocaliptic-mioritice…

Nici prin cap nu-mi trece să îi acord ceva circumstanțe atenuante. Și-a trăit deja cele 15 minute de celebritate. Ar trebui să cugete mai bine la destinul vieții sale și mai puțin la o patrie pe care o vede ca „urîciunea pustiirii noastre”.

„Am avut ghinionul să mă nasc într-o epocă de adînc întuneric spiritual.” – nu se poate abține să jelească Vindecătoru.

În aceeași epocă s-au născut și Wurmbrand, Dorz, Moldoveanu, Olah, Țon, Fărăgău, Pustan, dar nu-mi imaginez că ei ar folosi cuvîntul „ghinion”.

Măcar pentru memoria martirilor din închisorile comuniste, și tot merită să trăim într-o Românie cenușie, dar care poate fi înnobilată prin viața noastră, a fiecăruia care credem și trăim după principiul „Omul sfințește locul”.

„Parcă niciodată n-a fost atît de rău” în România?!…

Ce să-ți spun!… S-a trezit în 2012 Vindecătoru taman în cuptorul cu foc… Și îngerii n-au loc de el…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: