Ce înseamnă nașterea din nou – David Pawson, Societatea Biblică din România, Oradea, 2011, 374 p.
“Este deseori necesar să dezbraci cuvintele de conotațiile lor moderne pentru a restabili sensul lor biblic. Însă “dezvățul” e întotdeauna mai greu ca învățul. Curmarea unui obicei este mult mai dificilă decât formarea lui (după cum știe orice jucător de golf!). Obișnuința în folosirea cuvintelor moare greu!
“Convertire” și “născut din nou” sunt două exemple nimerite ale acestui pericol și ale dificultății de a-l evita. Ambele au avut descrieri flexibile și au ajuns la definiții fixe. A spune: “Sunt creștin născut din nou” este aproape absurd – ca și cum ai vorbi despre un cerc rotund sau despre un pătrat cu patru colțuri! În mod asemănător, afirmația “Nu pot să-mi amintesc de ziua convertirii mele” cuprinde în sine o prezumție ce este total nebiblică.
Necazul este că în cercurile evanghelice cei doi termeni au fost multă vreme tratați ca sinonimici. Au fost întrebuințați alternativ pentru a defini acea lucrare a lui Dumnezeu în noi care ne aduce di moartea păcatului la noua viață în Cristos. În ambele cuvinte s-a strecurat o înțelegere tacită că aceasta se întâmplă instantaneu. În scopul unei mărturii eficace, se consideră un avantaj dacă persoana a fost conștientă de momentul când aceasta s-a întâmplat sau dacă, cel puțin, îi poate atașa o dată evenimentului, cu toate că se “recunoaște” că mulți credincioși (probabil majoritatea, după unele sondaje) nu și-au dat seama de ceea ce se întâmpla în acel moment.
Dacă (și este un mare “dacă”) se admite că ambele cuvinte se referă la un eveniment supranatural și instantaneu, se pune în mod firesc întrebarea: cum se leagă acesta de complexul împătrit al inițierii, schițat deja în capitolele anterioare? În ce etapă din cadrul procesului are loc convertirea / regenerarea?
Dar este această unanim îmbrățișată accepțiune a cuvintelor cu adevărat biblică? Iată adevărata întrebare. În acest capitol vom căuta să arătăm că o analiză atentă a folosirii biblice a acestor termeni scoate la iveală că ambii sunt descriptivi, mai degrabă decât definitorii, că numai unul dintre ei descrie lucrarea supranaturală și că niciunul nu se referă neapărat la ceva instantaneu.” (p. 98-99)
6 aprilie 2018 la 08:02
A republicat asta pe RoEvanghelica.