Cultură cinematografică (21): Iisus din Nazaret

PRO TV

Luni, 15.45 (1)
Marți, 15.45 (2)
Miercuri, 15.45 (3)
Joi, 15.45 (4)
Vineri, 17.00 (5)
Sîmbătă, 22.30 (6)

Iisus din Nazaret / Gesù di Nazareth
Dramă religioasă, Italia-Anglia, 1977
Regia: Franco Zeffirelli
Cu: Robert Powell

[3] nom. BAFTA

“Întreaga viaţă a lui Iisus, dinaintea Bunei-Vestiri pînă la răstignire şi Înviere. Deşi intenţiile declarate ale lui Zeffirelli au fost umanizarea lui Hristos, filmul pare mai mult ilustrare calofilă a Noului Testament.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“Viaţa şi patimile lui Iisus îi oferă lui Zeffirelli substanţa unui supertelefilm de mai mult de 6 ore, în care apar 220 de actori, mulţi dintre ei staruri ale cinematografului internaţional.” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Evanghelia după Zeffirelli este un compromis între spectacolul de operă, film istoric hollywoodian şi paradă a vedetelor, chiar şi în chip de figuranţi. Nu numai că ne face să regretăm sublima austeritate a lui Pasolini, dar nu suferă comparaţie nici măcar cu discutatul Messia al lui Rossellini.” (Tullio Kezich) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Cu toate acestea, filmul, în varianta lui TV sau în cea cinematografică (contrasă la circa 4 ore), se bucură de aprecierea publicului datorită valorilor sale plastice şi, mai ales, datorită interpretului principal. Actorul britanic Robert Powell face, în rolul lui Iisus, creaţia vieţii sale.” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

Din Franco Zeffirelli, Iisus – Povestea unei capodopere, Editura Orizonturi, București, 1991:

„Robert Powell este unul dintre cei mai devotați oameni meseriei sale, de o disciplină riguroasă, unul dintre acei actori englezi tipici care, odată convinși de justețea și necesitatea unui efort, sînt capabili de o dăruire totală. Cît a durat turnarea, n-a existat oboseală, n-a fost replică sau soluție găsită împreună cărora să nu li se dedice cu o abnegație fără limită.”

„Powell a trebuit să urce gol pe crucer, să tîrască după el, pe ulcioarele Soussei, crucea de lemn pe care avea să fie țintuit (era lemn veritabil și nu plastic, așa cum i se propusese, pentru că el dorea să trăiască acest episod printr-o suferință ‘autentică’ ce i se cuvenea.

A acceptat să fie legat cu funii rudimentare, exact ca acelea cu care erau legați condamnații în epocă, să i se imobilizeze mîinile cu piroane, false, desigur, dar care îl mențineau în acea imposibilitate de mișcare, cazna cea mai dureroasă a celui crucificat.”

„Ochii lui Powell erau pentru mine principalul mijloc de comunicare între el și public, ochii aceia de cristal care te străpung și care îți dogoresc gîndurile și privirea; efect profund tulburător, ce constituie principala sursă a fascinației tulburătoare pe care o exercită acest om asupra celor care îl privesc.”

„După această muncă, Robert Powell va trece, desigur, la multe alte roluri, multe alte personaje, în cinema și în teatru, diferite tocmai datorită dorinței acestui actor de a nu rămîne prizonierul ‘teribilei mreje’ a lui Iisus; poate chiar roluri antitetice. Dar acest rol își va pune pe viața lui de actor și de om o pecete care va rezista timpului și împrejurărilor.”

Din seria CULTURĂ CINEMATOGRAFICĂ

Truman Show
Păsărarul din Alcatraz
Patimile lui Hristos
Avatar
Cădere liberă
Concertul
Lista lui Schindler
Trandafirul roșu din Cairo
Înscenarea
Pulp Fiction
Frost/Nixon
Misiunea
Contact
Culoarea purpurie
Erin Brockovich
Poveste din Cartierul de Vest
Hotel Rwanda
Neînfrînt
Insider
Închisoarea îngerilor

Publicitate