Dezamăgit de creștinism? (3)

Dezamăgit de creștinism? – Ravi Zacharias, Neword Press, Arad, 2012, 285 p.

“În viziunea despre lume a oricărui musulman al zilelor noastre, s-a împământenit credința în superioritatea unei culturi în cadrul căreia “ultimul și cel mai mare profet” a făcut cunoscută “cartea perfectă” într-o “limbă distinctă”. Aceasta este lumea mândriei și a prejudecății. Asta se întâmplă atuci când credem că suntem “fiii și fiicele preferate ale unui Dumnezeu plin de prejudecăți”. Epoca noastră abundă în conflicte la nivel mondial asupra chestiunilor de rasă și etnie, fiecare parte considerându-se superioară celeilalte. Putem să argumentăm cât e ziulica de lungă despre ce înseamnă să fii creștin sau ce înseamnă să fii musulman sau adept al oricărei alte religii, inclusiv ateismul. Există o anumită idee care ne va bântui întotdeauna: Care este viziunea politică și culturală a acestei religii?

Thomas Sowell, cercetător la institutul Hoover din cadrul universității Stanford, a scris o carte cu titlul A Conflict of Visions (Un conflict al viziunilor). În introducerea cărții, acesta scrie: “Viziunile pot fi morale, politice, economice, religioase sau sociale. Conflictele de interese pot domina pe termen scurt, însă conflictele între viziuni domină întreaga istorie.”

În calitate de Fiu al lui David, Isus n-a avut niciodată viziunea unei structuri politice pentru poporul Său pe care să o conducă El. Politica lui Isus avea o temelie spirituală, nu era o dictatură morală. El a dorit să fie stăpân în inima oamenilor cu ajutorul imperativului dragostei și al adevărului, nu prin forță și imperativul fricii și al legalismului. Islamul sau oricare altă viziune sau religie care propovăduiește o teorie politică stăpânește prin instaurarea fricii și prin amenințare. Chemarea lui Isus este o invitație la libertate și încredere. Sunt liber doar în măsura în care mă pot încrede în aproapele meu. Dacă nu pot avea încredere în cei din jurul meu, nu sunt liber. Trebuie să-L cunoaștem pe Cel căruia Îi aparținem cu toții și care ne cheamă pe toți spre același scop. Doar în momentul în care sunt împăcat cu Fiul lui David voi putea fi împăcat cu mine însumi și doar atunci voi putea fi împăcat cu aproapele meu și, prin urmare, liber.” (p. 35-36)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: