Archive for 15 aprilie 2012

Declarații pascale (8)

15 aprilie 2012

12 postări în Top 100 WP (15.04.2012)

15 aprilie 2012

15 aprilie 2012, 12.30

4. Sms-uri de Pasti (crestintotal.ro)
7. Despre Muzica În BisericĂ – Sebastian Emil ȚunĂ (guest Post) (popaspentrusuflet)
12. Răstignirea lui Isus pe străzile Bucureștiului (lascaupetru)
23. Biblia vrajbei noastre. Câteva comentarii în chestiunea „Bibliei protestante” distribuite de Adevărul (2) (vaisamar)
27. Eigi și Sigi, dilema penticostalismului românesc (rascumparareamemoriei)
48. Sîmbătă (rasvancristian)
69. Cristos este viu! (ambasadorul)
75. Pavel și învierea Domnului Isus (predici)
78. ”S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare” – sau despre fragilitatea unui edificiu teologic (barthimeu)
89. Cei doi tâlhari (adamaica)
96. REGAL de muzica corala barbateasca… (petricamoisuc)
97. Mesaj De PaŞti (comunitateacaras)

Împărăția și Biserica în Evanghelia după Matei (5)

15 aprilie 2012

Împărăția și Biserica în Evanghelia după Matei – Adrian C. Mocan, Societatea Biblică din România, Oradea, 2011, 139 p.

“Matei dezvoltă răspunsul lui Petru în mod considerabil: “Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!”, transformând această discuție dintre Isus și Petru într-un pasaj central despre ucenicie, autoritate și comunitate.

Răspunsul lui Petru diferă categoric de toate celelalte opinii ale mulțimii menționate până aici. Acest lucru înseamnă că Isus nu Se identifică cu cel a cărui figură este implicată în venirea sfârșitului veacului prin pregătirea căii, ci cu Cel care trebuia să vină, persoana determinativă care aduce veacul mesianic și transformă ordinea prezentă. El, Isus este Cel profețit și așteptat, adică Mesia însuși.

“Cristos” (ho Christos) este termenul grecesc folosit pentru “Unsul”. În ebraică termenul este Mașiah. Unsul (cu forma grecizată Cristosul) este cel mai uzual titlu iudaic pentru a-L descrie pe Mântuitorul escatologic care trebuia să vină. Cristos nu este un nume propriu, ci un titlu care se referă la originea și misiunea divină a lui Isus, în special la slujirea Sa preoțească (“Cristos” apare în Noul Testament de 529 de ori). În Vechiul Testament, regii lui Israel și preoții erau supuși situalului ungerii cu untdelemn sfințit atunci când primeau funcțiile respective și de aceea se numeau “unșii Domnului” (cf. Zah. 4:4). Termenul Unsul a fost folosit, în accepțiunea vechi-testamentară, pentru a descrie orice persoană care ar fi avut de îndeplinit o misiune divină – de la preoți și profeți până la regi.” (p. 67-68)

Istoria evanghelică necosmetizată (20)

15 aprilie 2012

Vasilică Croitor: „Cu privire la dezidenți, nu faptul că nu aparțin de cult este problema, ci doctrinele lor foarte ciudate. Dacă ai ști câte învață prin Dobrogea! Nu au avut cult de 50 de ani, dar în fiecare an parcă au inventat câte o nouă ciudățenie doctrinară.”

Brașov: Concert la Biserica Baptistă Speranța

15 aprilie 2012

Brașovul Evanghelic

Dezamăgit de creștinism? (5)

15 aprilie 2012

Dezamăgit de creștinism? – Ravi Zacharias, Neword Press, Arad, 2012, 285 p.

“O figură publică foarte importantă m-a contactat la telefon. Amândoi eram plecați din țară când m-a sunat. Probabil faptul că se afla departe de casă i-a oferit un sentiment de protecție, dându-i ocazia de a-mi spune ceea ce mi-a spus. Ascultându-l, mi-am dat seama că nu-mi spunea nimic diferit față de ceea ce mai auzisem de mii de ori înainte. Poate informațiile erau diferite, însă povestea era aceeași. Ajunsese pe culmile succesului. Experimentase cele mai profunde sentimente umane. Și totuși, era ca un vas aflat pe mări învolburate, fără hartă, busolă sau destinație. În principal, a vrut să-mi spună că e pierdut. Portofoliul său impresionant și nivelul de disperare la care ajunsese se băteau cap în cap. Își trăia viața ca simbol al succesului, ascuns într-o personalitate construită de ochii lumii. În viața privată însă, atât el, cât și lumea sa se năruiau.

El însă nu este cu nimic diferit de fiecare dintre noi, dacă am avea bunăvoința să recunoaștem acest lucru, pentru că suntem cu toții complet pierduți, în ciuda realizărilor noastre, atât ca indivizi, cât și în comunitate. De ce continuăm să facem abstracție de consecințele acestui lucru, deși îl vedem atât de des? Se pare că trebuie să învățăm din nou și din nou aceleași lecții. Nu poate însă exista niciun reproș față de durere, decât dacă ne asumăm demnitatea umană; nu există motiv pentru îngrădirea plăcerii, decât dacă ne asumăm valoarea umană; monotonia nu are legitimitate, decât dacă îi oferim vieții un sens mai înalt; viața nu are sens, decât atunci când căutăm lucrurile veșnice. Acest lucru se aplică peste tot în experiența umană – indiferent de cultură, limba vorbită sau cadru. Aceasta ne învață creștinismul.” (p. 66-67)

Declarații pascale (7)

15 aprilie 2012

Top Posts – 15 aprilie 2012

15 aprilie 2012

15 aprilie 2012, 05.30