“Nevoia fundamentală a omului căreia i se adresează Evanghelia este împlinită de darul justificării. […]
Justificarea are aceste două laturi: înlăturarea păcatului datoriă faptului că Cristos poartă blestemul nostru și acordarea neprihănirii deoarece suntem în Cristos și dreptatea Lui este trecută în contul nostru. Astfel, Calvin definește justificarea ca fiind “acceptarea cu care Dumnezeu ne primește în grația Sa ca oameni drepți. Și spunem că ea constă în iertarea păcatelor și atribuirea dreptății lui Cristos.” Tot astfel, și Luther (care a afirmat că doctrina despre justificare este crezul care stabilește dacă biserica rămâne în picioare sau cade) a afirmat ambele aspecte ale justificării: “Cristos a luat asupra Lui toate păcatele noastre și a murit pe cruce pentru ele”, iar “ei sunt drepți deoarece cred în Cristos, a cărui dreptate îi acoperă și le este atribuită”.” (p. 53-54)
Lasă un răspuns