Archive for 24 aprilie 2012

Timotei Rusu în Spania

24 aprilie 2012

www.comunitateabaptistaspania.com

6 bloguri în Top 20 WP (24.04.2012)

24 aprilie 2012

24 aprilie 2012, 21.30

În paranteză: poziţia în Top ZeList (64.054 de bloguri româneşti)

6. crestintotal.ro (193)
8. popaspentrusuflet (301)
13. lascaupetru (562)
17. clujulevanghelic.ro (238)
18. rascumparareamemoriei (643)
20. mironel (30422)

Twitter evanghelic – 24 aprilie 2012 (2)

24 aprilie 2012

Cristian Voiculescu: „Nu contează la ce vârstă ai învățat să vorbești. Contează la ce vârstă ai învățat să taci.” (24 aprilie 2012)

Natura (31)

24 aprilie 2012

Centrul Areopagus Timișoara: Curs intensiv de Limba ebraică, cu Silviu Tatu

24 aprilie 2012

http://areopagus.ro

Baia Mare: Conferința “Liber prin har”

24 aprilie 2012

www.filadelfiabm.ro

5 bloguri în Top 20 WP (24.04.2012)

24 aprilie 2012

24 aprilie 2012, 17.10

În paranteză: poziţia în Top ZeList (64.054 de bloguri româneşti)

7. crestintotal.ro (193)
8. popaspentrusuflet (301)
13. lascaupetru (562)
15. rascumparareamemoriei (643)
19. clujulevanghelic.ro (238)

Flori (160)

24 aprilie 2012

Richard Land: Chuck Colson – God’s Man in the Arena

24 aprilie 2012

„Chuck Colson (1931-2012) was a giant among Christians in America. If there were an Evangelical Mount Rushmore, Chuck Colson would be on it. […]

Perhaps Chuck Colson’s most lasting legacy will be the Manhattan Declaration. Chuck was absolutely essential in bringing together Evangelical, Catholic, and Orthodox religious leaders to hammer out an eloquent statement of common ground on three issues critical to people of faith in America: the sanctity of life; the institution of marriage; and religious freedom. This seminal document, already signed by more than half a million American Christians, will continue to rise in importance and influence as these issues escalate in controversy in our society. Without Chuck Colson there would have been no Manhattan Declaration.”

www.christianpost.com – April 24, 2012

Natura (30)

24 aprilie 2012

Sorin Sabou: Societatea de consum și Evanghelia (2)

24 aprilie 2012

Bistrița: Concert Adi Gliga

24 aprilie 2012

www.adigliga.ro

Twitter evanghelic – 24 aprilie 2012

24 aprilie 2012

Rick Warren: „Never make a choice based only on convenience: Shakespeare said „Things sweet to taste often prove sour in digestion”.” (24 aprilie 2012)

Dumnezeu este Evanghelia (4)

24 aprilie 2012

Dumnezeu este Evaghelia: Meditații asupra dragostei lui Dumnezeu care S-a dăruit pe Sine – John Piper, Editura Făclia, Oradea, 2012, 235 p.

“Fără proclamarea lui Cristos crucificat pentru păcătoși și înviat din morți (1 Corinteni 15:1-4) nu există Evanghelie. Această proclamare este rezumată aici [2 Corinteni 4:4-6]. Când Pavel vorbește despre “Evanghelia slavei lui Cristos”, el vrea să spună că Dumnezeu a făcut așa încât evenimentele Evangheliei să arate gloria lui Cristos. Aceasta nu este ceva adițional la Evanghelie, ci elementuil esențial. Evanghelia nu ar fi vestea bună dacă nu ar arăta gloria lui Cristos pe care noi s-o vedem și să ne delectăm în ea. Gloria lui Cristos este cea cere ne împlinește sufletele în mod deplin. Noi suntem creați pentru Cristos, iar Cristos a murit ca să înlăture orice obstacol care ne împiedică să vedem și să râvnim comoara cea mai satisfăcătoare din univers – și anume Cristos, care este chipul lui Dumnezeu.

Valoarea supreamă a gloriei lui Cristos revelată în Evanghelie este cea care-l face pe Satan să fie atât de furios la adresa Evangheliei. Interesul lui principal nu este să ne facă pe noi nefericiți, ci să-I creeze o imagine negativă lui Cristos. El Îl urăște pe Cristos și urăște gloria lui Cristos. El va face tot posibilul ca să-i împiedice pe oameni să-l vadă pe Cristos glorios. Evanghelia este instrumentul cu care Dumnezeu îi eliberează pe oameni făcându-i să înceteze a se mai glorifica pe ei înșiși și să Îl glorifice în schimb pe Cristos. De aceea, Satan urăște Evanghelia.” (p. 76-77)

Flori (159)

24 aprilie 2012

Un comentariu pe blogul lui Silviu Tatu (24.04.2012)

24 aprilie 2012

Silviu Tatu a afișat pe blogul său o postare cu titlul Altă introspecție în predicarea neo-protestantă contemporană, inspirată de întrebarea unui student: „Cât de lungă trebuie să fie o predică?”

Iată comentariul meu:

O întrebare care s-ar putea ridica este: Voi, predicatorii (care predicați 45 de minute, cum predica și tatăl meu acum 25 de ani), aveți disponibilitatea să ascultați opinii ale celor din auditoriu referitoare la predicile voastre?

Iosif Țon predica lung, dar la Providența, în 2010, 7 zile biserica a fost plină, chiar și în seara cînd a plouat afară.

Beniamin Fărăgău are prelegeri lungi, dar asta nu i-a împiedicat pe sute și mii de ascultători să îndure oboseala unor predici sau prelegeri ample în două sau mai multe zile.

Nu lungimea predicii ar fi problema, ci calitatea ei (și a predicatorului), precum și modul de a răspunde orizontului de așteptare al celor din audiență. De exemplu, la un Congres al baptiștilor, nu ar fi potrivit, nu-i așa?, să predice oricine, oricît, oricum…

Bunicul meu, Gligor Cristea, unul dintre pionierii credinței baptiste în România, pe la 80 și ceva de ani răspundea astfel acestei întrebări – Cît ar trebui să dureze o predică? (pe care cred că i-am pus-o acum vreo 25-28 de ani): Dacă e un pastor musafir, 25 de minute, dacă e pastorul local, 20 de minute.

Am avut ocazia să ascult o predică la Cambridge în 1997, în săptămîna cînd a murit Prințesa Diana, care a durat 15 minute, în care a fost amintit și tristul eveniment și, de asemenea, s-a făct referire la Cina Domnului, care a urmat (dacă îmi aduc bine aminte).

Aș propune să luăm aminte la discursurile publice, precum cele ale lui Churchill și Luther King, doar pentru scop didactic, nu însă și pentru a le compara cu predica. În acest sens, ar trebui să discutăm destul de mult, și cu folos, despre rolul predicii în comunitatea creștină, și nu doar ca element central al ritualului religios duminical.

Eutih a adormit „în timpul lungei vorbiri a lui Pavel” și a căzut de la fereastră, urmînd intervenția lui Pavel, astfel că „flăcăul a fost adus viu”.

Ce e ȘI MAI INTERESANT abia după aceea urmează:

„Pavel a frînt pîinea, a cinat, și a mai vorbit multă vreme PÎNĂ LA ZIUA.”

Va’s’zică, nu a fost de ajuns că oamenii au trecut prin trauma incidentului și prin emoțiile cauzate de învieriea flăcăului, unii, dacă nu cumva toți, au rămas PÎNĂ LA ZIUĂ să-l asculte pe Pavel!…

Cel mai uimitor exemplu despre prelungirea sărbătorii religioase pe care îl știu este cel din 2 Cronici 30, cînd, după prăznuirea Paștelor, „toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte șapte zile”.

Cred că încă de pe vremea cînd eram student (la Institutul Emanuel, actualmente Universitatea Emanuel) mi-am exprimat dorința să apuc măcar o dată în viață așa ceva: Să merg la biserică într-o duminică și la sfîrșitul slujbei, adunarea, încîntată de ce a fost pînă atunci, să zică: ÎNCĂ O DATĂ. Și să se repete ceea ce a încîntat sufletele pînă atunci…

După cum contează ce semnificație dăm conceptului de predică, tot la fel contează ce semnificație dăm conceptului de (închinare prin) muzică.

Paul Negruț povestea ce a văzut undeva, prin Africa parcă, la o adunare pe cîmp: unul a început să cînte, apoi alții s-au adăugat și tot mai mulți și tot au repetat, apoi o altă melodie a început tot așa, întîi cu unul, apoi cu doi-trei, apoi cu alții, din ce în ce mai mulți, așa că Paul Negruț a avut ceva de așteptat pînă i-a venit rîndul să predice, de pe o movilă…

Așadar, predica / prelegerea / discursul trebuie privită și resemantizată într-un anumit context specific. Cît să dureze? Cît vrea Domnul – ar fi răspunsul ideal, dar pe care nu putem să-l dăm (decît în rugăciunea inimii noastre). Datoria noastră (și privilegiul) e să ne îndemnăm UNII PE ALȚII la gînduri și fapte bune.

Dacă predica nu intră la categoria „UNII PE ALȚII” (ci la discursul public al unui lector CĂTRE ALȚII, în care auditoriul este „mobilă umană”), atunci ce mai contează cît durează?…

Deci, punctul cel mai însemant al celor spuse pînă aici ar fi că mai întîi trebuie definit conceptul de biserică, adică ECLESIA, ca organism eclesial care există 7 zile pe săptămînă x 24 de ore, nu doar într-o anumită zi la anumite ore într-un anumit loc cu un anumit ritual religios, abia după aceea putem defini ce înseamnă predică și părtășie și dărnicie și muzică și disciplină și misiune. Și, mai ales, ce înseamnă să fim FRAȚI!…

Timișoara: Evanghelizare la Biserica Baptistă Harul, cu Daniel Bărnuț

24 aprilie 2012

http://harul-tm.ro

Cluj: Seară de rugăciune pentru misiune externă (25.04.2012)

24 aprilie 2012

http://apme.ro

Marți dimineața (24.04.2012) – Ce nume apar în Top Posts pe blogul România Evanghelică

24 aprilie 2012

Marius Dugulescu, Ciprian Terinte, Silviu Tatu, Fănel Zainea, Luigi Mițoi

Maxima zilei – 24 aprilie 2012

24 aprilie 2012

Visătorii pasivi și superficiali sunt cei care conferă un renume prost adevăraților vizionari. – Robert Fritz

MaximaZilei.ro

Suceava: Character first – Școala Filadelfia

24 aprilie 2012

Până la sfârșitul anului școlar 2011-2012 Școala Filadelfia va acorda o atenție deosebită unor trăsături de caracter ce vor fi abordate la programele de capelă. Săptămână de săptămână elevii de la Filadelfia vor fi expuși unei programe care-i va ajuta să-și formeze o gândire de tipul “mai întâi caracterul”.

http://www.filadelfia.ro

Oradea: Picnic la Universitatea Emanuel

24 aprilie 2012

Facebook – Un altfel de picnic

The Messengers la Ploiești

24 aprilie 2012

http://bisericalogos.blogspot.com

Festivalul Corurilor Liceelor Creştine Evanghelice din România, ediţia a 18-a

24 aprilie 2012

Timișoara Evanghelică

Dezamăgit de creștinism? (14)

24 aprilie 2012

Dezamăgit de creștinism? – Ravi Zacharias, Neword Press, Arad, 2012, 285 p.

“Cu toate că Isus i-a comunicat lui Ioan [Botezătorul] minunile pe care le făcea, nu a făcut nicio minune pentru a-l salva pe el. În această situație, Ioan a plătit cu viața pentru dragostea lui față de Dumnezeu.

Pericolul inerent care se află în fiecare dintre noi este că, indiferent de ceea ce face Dumnezeu, cineva va dori ca El să fi făcut lucrurile altfel. Tocmai darul credinței este ceea ce face posibil să acceptăm lucrarea lui Dumnezeu așa cum o face El (ceea ce nu este întotdeauna conform cu ideile noastre), la timpul Lui și pentru scopul Lui. Treaba noastră este să lăsăm la o parte îndoielile și să ne încadrăm în scopul lui Dumnezeu, așteptând întotdeauna răbdători ca ultima verigă să se așeze la locul ei, găsind curajul și puterea de a merge înainte în părtășia pe care o avem cu Tatăl. Această părtășie cu Tatăl, susținută de rugăciune, a fost cea care I-a dat posibilitatea lui isus să înainteze spre cruce, în timp ce fiecare fibră a ființei Sale Îl implora să meargă în direcția opusă. Dumnezeu ne oferă și nouă exact aceeași părtășie cu El.” (p. 212-213)

Top Posts – 24 aprilie 2012

24 aprilie 2012

24 aprilie 2012, 00.00