„Atunci când citești vreun text ortodox în domeniu sau unul al marilor îndrumători spirituali catolici, tot ce spun evanghelicii e o palidă copie sau, în cel mai bun caz, o sinteză reușită a ceea ce s-a scris în zona altor confesiuni.”
„Literatura evanghelică se mișcă într-un registru al mediocrității și al superficialității cvasi-generale, iar când vreun autor e ceva mai profund, aproape fără excepție are lecturi din C.S. Lewis (e primul și cel mai invocat), Chesterton, Sf. Augustin, Pascal, poate ceva Dostoievski, niște medievali, iar în cazul fericit, chiar autori din Antichitatea creștină.”
„Iertat îmi fie scepticismul, dar nu prea cred că cei cu înalte funcții eclesiale (oricât de talentați și bine intenționați) au vreo șansă să ajungă în acele locuri ale ființei din care să extragă materia necesară unei scriituri profund autentice și profund creștine. Prea sunt prinși cu treburi organizatorice și prea li se cere să fie exemplari. E o presiune foarte mare și pe ei și pe familiile lor. Ar putea vorbi despre asta…
Aceste imperative trec și asupra enoriașilor. În cantități mai mici și mai suportabile. Însă riscurile sunt prea mari pentru a putea lupta cu tăvălugul sistemului care, de câteva secole bune, nu a reușit să stimuleze apariția unui scriitor semnificativ, comparabil cu înaintașii menționați anterior.
Contactul cu viața este descurajat continuu, fiind încurajate, în schimb, comportamentele regulamentare. N-am nimic cu ele în sine, să nu se înțeleagă greșit, dar din cauza lor, se întâmplă ca oamenii să se teamă să ia act de tot ce-i viu și de tot ce mișcă. Fiindcă ființele sunt mereu „neregulamentare”, imposibil de încadrat într-un tipar fix și rigid.
Fără s-o fi sistematiza foarte bine, cred că aceasta e una dintre cauzele principale pentru care penuria de autori evanghelici e atât de mare. Excepțiile sunt rare și, cum spuneam, au întotdeauna un orizont care depăștește granițele înguste ale propriului țarc confesional. Altminteri, sunt scriitori inteligenți, pertinenți, agreabili, dar cu greu găsești ceva dens, consistent, remarcabil precum la oricare dintre catolicii enumerați sau la alții precum Simone Weil, Gustave Thibon, Paul Edokimov etc. etc.”
http://drezina.wordpress.com