Romeo Hăjdățan: Am simplificat relația personală cu Dumnezeu reducând-o la o stare a afectului

„Am ajuns să ne închinăm unui dumnezeu fals, un dumnezeu pe care-l găsim doar în biserică (între pereții ei) și în slujbele religioase. Un dumnezeu prea personal care în unele momente ne dă în cap pentru necredința iar în altele ne îmbrățișăm făcându-ne declarații de dragoste. Un dumnezeu care-mi dă o stare de bine în prezența căruia trebuie să sar de bucurie să-mi arăt dantura și să pozez fericirea. Un dumnezeu pe care-l îmbunez cu activități creștine cu tentă de profundă spiritualitate. […]

Din păcate multe biserici preferă să țină mulțimea într-o necunoaștere a lui Dumnezeu. Astfel că predicarea Scripturii este înlocuită (încet dar sigur) cu diverse programe de închinare prin cântări și alte acțiuni așa zise spirituale. Laicul este motivat să se implice în orice altceva numai în căutarea personală a Dumnezeului celui Sfânt nu. Dăm de-oparte orice informație care necesită un efort al rațiunii. Studiul Scripturii este conceput la un nivel mediocru tocmai pentru a nu ”deranja” mintea, provocare care poate aduce schimbare, deci o ieșire din uniformitate și liniștea aparentă a mulțimii. Sub pretextul că e prea greu am falsificat cunoașterea lui Dumnezeu. Am simplificat relația personală cu Dumnezeu reducând-o la o stare a afectului. De aceea vedem o evanghelizare emoțională practicată de mulți lideri…”

Romeo Hăjdătan – Dumnezeu sau doar …zeu?

3 răspunsuri to “Romeo Hăjdățan: Am simplificat relația personală cu Dumnezeu reducând-o la o stare a afectului”

  1. Emanuel Says:

    Cand am citit comentariul de mai sus, am avut impresia ca il citesc pe Schleiermacher. El sustine rationarea credintei in detrimentul misticismului. Si pt ca tocmai interactionasem cu Schleiermacher, am amintit versetul care spune ca „slova ucide dar Duhul da viata…” Adica sa ma apropii de Dumnezeu mai mult cu duhul si sa favorizez dezvoltarea misticismului. Insa in urma citirii articolului, de mai sus, mi-am dat seama ca e nevoie de un echilibru in inchinare cf versetului: „ma voi ruga cu duhul dar ma voi ruga si cu mintea”,,, Astfel trebuie pastrat un echilibru intre ratiune si D/duh. Deci cred ca daca autorul articolului de mai sus sustine doar o inchinare bazata pe ratiune se inseala calcand pe urmele parintelui teologiei liberale F. D. E. Schlaermacher.

  2. alincristea Says:

    Oamenii au (des) impresii greșite…

    Ce e grav nu e doar că nu sînt atenți, că nu sînt dispuși să reflecteze nici măcar asupra celor spuse de ei înșiși, darămite asupra celor spuse de alții, ci, cel mai grav, că sînt sfătoși de calibru… :)

    Emanuel, dacă „tocmai” ai fi interacționat cu vreun mistic, atunci aveai o altă interpretare a pasajului de mai sus?

    „Mai sus” e un pasaj dintr-un articol. Ai apăsat pe link? Ai citit… ARTICOLUL?

    Și acum sfătoșenia: Ai grijă cum folosești conceptul MISTICISM.

    Știi că Iosif Țon a fost acuzat de misticism?

  3. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: