Viață fără limite (9)

Viață fără limite – Nick Vujicic, Editura Scriptum, Oradea, 2012, 264 p.

“Orice parașutist, parapantist sau pui de kookaburra știe că primul urcuș până în vârf este înfricoșător, dar trebuie să ajungă până în vârf dacă vrea să zboare. Acesta este adevărul: fiecare zi ar putea fi ultima, așa că există un risc chiar și numai să te dai jos din pat. Nu poți fi un învingător dacă nu ești dispus să te confrunți cu înfrângerea. Nu poți nici măcar să stai în picioare fără să riști o cădere.

Viața mea de zi cu zi a fost ca un fel de joc de noroc încă de la naștere. Au existat îndoieli dacă mă voi putea susține vreodată singur sau dacă voi putea să mă îngrijesc singur. Părinții mei au avut o dublă povară, pe lângă faptul că fiul lor era lipsit de membre, era și un vânător de senzații tari. Mereu mă expuneam pericolului, deoarece nu suportam să stau pasiv și să fiu doar copilașul din colțul camerei. M-am dat cu placa de skateboard. Am jucat fotbal. Am înotat. Am făcut surfing. Mi-am aruncat sărmanul trup în stânga și dreapta ca un proiectil lipsit de direcție. A fost ridicol!” (p. 200)

Un răspuns to “Viață fără limite (9)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: