Politica / Politicul

„Literatura politologică franceză subliniază diferența dintre politică (la politique) și politic (le politique): în timp ce prima desemnează acțiunea guvernamentală (și în general orice activitate care vizează cucerirea sau exercitarea puterii într-o comunitate determinată), cel din urmă desemnează „un obiect de studiu”, pe care nu-l putem defini prin esența, ci mai curând prin identificarea criteriilor relației politice. Astfel, politicul nu se limitează la un obiect, fie el puterea sau statul, căci în societate totul este sau poate deveni politic. De aceea, trebuie identificate criteriile relației politice; spațialitatea (organizarea teritorială); modul de decizie și execuție; funcția socială sau, altfel spus, reglarea comunitară ce rezultă din tensiunea apărută între conflict și integrare (Jean Leca).

Într-adevăr, politicul desemnează un domeniu distinct al socialului, respectiv „ansamblul reglajelor care asigură unitatea și perenitatea unui spațiu social eterogen și conflictual”, spre deosebire de politica privită ca „scena pe care se confruntă indivizii și grupurile aflate în competiție pentru cucerirea și exercitarea puterii”. În realitate, caracterul de necesitate și de „invariant” al politicului face din acesta o esență, o categorie fundamentală a naturii umane și un lucru identic cu sine, în pofida tuturor schimbărilor car epot să apară în pratica organizării sociale. Așa cum știința și arta, ca forme generice de manifestare ale umanului, rămân identice cu ele însele (independent de formele concrete pe care le dobândesc la un moment dat), tot așa și politicul generic este o esență a umanului. Neînțelegerea acestui fapt are drept cauză confuzia dintre politic și politică, mulți autori studiind, sub cupola filosofiei politice, deci a politicului, niște forme istorice, contingente și tranzitorii ale acestuia. Or, aceste forme sînt și vor rămâne circumstanțiale, dependente de inteligența, voința și libertatea omului concret. Ele sînt cele care constituie politica, acea „activitate socială care își propune să asigure prin forță, fondată în general pe drept, securitatea externă și concordia internă a unei unități politice particulare, garantînd ordinea în mijlocul luptelor care se nasc din diversitatea și divergența opiniilor și intereselor”. Vie și conjuncturală, politica permite omului concret să se adapteze mereu la viața scială, să creeze convenții și instituții, reguli de comportament, să fixeze limite pentru ceea ce este permis și ceea ce este interzis etc. Spre deosebire de politică, politicul nu depinde de dorințele și fanteziile omului, în sensul că acestea nu pot să-l facă pe om să nu fie ceea ce este.

Distincția dintre politică și politic apare și în terminologia engleză între politics și policy, unde politics înseamnă știință sau artă a guvernării (confuzia dintre acțiune și cunoașterea teoretică păstrându-se și în limba engleză); arta ori știința călăuzirii ori influențării acțiunii guvernamentale; arta sau știința cîștigării și păstrării controlului asupra guvernului; afaceri sau activități politice; competiția dintre grupuri sau indivizi cu interese concurente pentru putere; opinii sau simpatii politice; complexul integral al relațiilor dintre oameni în societate. Policy, pe de altă parte, înseamnă plan, metodă ori curs al unei acțiuni selectate dintre mai multe alternative în funcție de o anumită conjunctură, pentru a ghida și determina prezentul și viitorul deciziilor, în special al unui partid politic sau al unei firme; planul scopurilor generale și al procedurilor acceptabile ale corpului guvernamental, prudența și inteligența administrării afacerilor; gestionarea, în primul rând, a intereselor materiale.

Sintetizând, consistența termenului politics rezidă într-o serie de sensuri, printre care: arta guvernării, competiție pentru cucerirea puterii în cadrul statutului sau al unor organizații nonguvernamentale, afaceri publice, alegere colectivă, compromis și consens în negocieri, puterea distribuirii resurselor, activitate prin care oamenii fac, apără și amendează regulile generale sub care trăiesc; în sfîrșit, disciplină academică ce reunește diferite concepții, teorii și m etode de studiere a fenomenului politic. Iar policy desemnează administrarea unui domeniu determinant al vieții publice, gestionarea afacerilor statului și, astfel, asigirarea unității și perenității colectivității, voința ei de a dăinui ca totalitate (societatea globală). Un alt termen, polity, semnifică societatea organizată (sau chiar statul), condiția de ordine civilă (pentru a o deosebi de starea naturală) și forma sau procesul guvernării civile.”

Anton Carpinschi, “Politicul”, în Sorin Pârvu (coord.), Dicționar de postmodernism, Institutul European, Iași, 2005, p. 207-208

NOTĂ: Paragrafele de mai sus sînt folosite cu acordul editurii Institutul European.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: